Eseul motivațional al lui Reese Witherspoon despre puterea ambiției feminine

Reese Witherspoon: „Să le încurajăm pe femei să fie mai ambițioase și vom schimba lumea!“

Reese Witherspoon ia cu asalt ecranele din lumea întreagă: pe de o parte, domină TV-ul cu minunatul Big Little Lies, iar pe de alta o poți vedea în cinematografe cu Home Again. Iar cum vrea să îți spună ceva despre ambiție. Indiciu: e o mare susținătoare!

Flashback din noimebrie 2015: Reese Witherspoon urcă pe scenă la Gala GLAMOUR Women of the Year, la Carnegie Hall în New York, se uită în sală, unde sute de fete așteaptă cu nerăbdare și declară: „Eu cred că ambiția nu e un cuvânt urât.” Discursul ei puternic a atins atunci o zonă sensibilă. Sala a vuit, iar clipul a devenit viral. O comentatoare de pe Facebook a spus-o cum nu se putea mai bine: „O vreau pe Reese Witherspoon pe umărul meu, șoptindu-mi cuvântul ambiție în ureche pentru tot restul vieții.”
Doi ani mai târziu, Witherspoon și-a atins scopul ambițios de a crea materiale care schimbă lucrurile pentru femei. Big Little Lies, mini-seria în care a jucat și pe care a produs-o, a obținut 16 premii Emmy. E protagonista a două filme, Home Again, care rulează în cinematografe și A Wrinkle in Time, care are premiera anul viitor. Prin compania ei de producție, Pacific Standard și noua ei companie multimedia, Hello Sunshine, Witherspoon vrea să capitalizeze cererea pentru povești cu și despre femei pe care să le spună apoi prin intermediul tuturor canalelor: TV, film și online.
Această energie? E contagioasă și necesară în acest moment. Am rugat-o pe Witherspoon să ne mai țină un discurs motivațional despre puterea ambiției feminine. Iar ea ne-a oferit acest eseu emoționant.

„Am lucrat o perioadă îndelungată la discursul pentru Femeia Anului. În acea vreme, citeam multe articole despre cum oamenii consideră că ambiția e o trăsătură negativă pentru femei. Era un studiu al Universității din Columbia care ajunsese la concluzia că o femeie ambițioasă părea egoistă și merita mai puțin să fie angajată decât un bărbat cu aceleași trăsături. Asta m-a făcut să mă întreb care naiba e problema dacă sunt ambițioasă? Am fost așa toată viața mea. De fapt, îmi aduc aminte foarte bine cum i-am spus învățătoarei mele din clasa a treia că vreau să fiu prima femeie președinte a Statelor Unite. Ambiția e un impuls din interiorul tău, e atunci când ai o curiozitate sau o idee nouă și dorința de a o duce la capăt. Am pus o întrebare publicului din acea seară, de la Carnegie Hall: cum ar fi dacă toate femeile ar fi încurajate să fie ambițioase?
De când am ținut acel discurs, în 2015, am văzut la muncă o mulțime de femei ambițioase. A fost emoționant pentru mine să urmăresc cum femei din domeniul meu obțin victorii majore. A fost fenomenal să văd cum Felicity Jones joacă o protagonistă grozavă în Rogue One (iar filmul a avut încasări de peste un miliard de dolari). Să văd că Patty Jenkins și Gal Gadot au împins Wonder Woman către un succes de box office nemaipomenit. Acestea sunt filmele pe care voiam să le văd când eram mică: povești cu femei puternice în prim-plan.
Dar ca să fiu sinceră, au fost momente în ultimii doi ani când am văzut la știri ce li se întâmplă femeilor și mi-am pierdut orice speranță. Mă simt învinsă când văd că mari corporații își plătesc bărbații din managementul superior cu mult mai mult decât femeile cu aceleași funcții. Sau când femeile protestează pentru aceleași drepturi pentru care o făceau și acum 45 de ani. E retrograd pentru femei să lupte pentru dreptul fundamental la sănătate. Adică… serios? Dacă reprezentanții noștri valorează sănătatea femeilor pe cât pretind că o fac, cum se pot gândi să le nege accesul la ecografii mamare sau cervicale? Nu poți ajuta copiii, țara sau viitorul dacă nu ai grijă de femei. Îmi pare destul de clar. Dar sunt optimistă, îți voi spune de ce.
Îmi aduc aminte cum era acum 15 ani, când eram o actriță tânără și începusem să merg la audiții în L.A.: erau întotdeauna multe femei care așteptau în camera verde pentru o șansă la singurul rol feminin din vreun film. Pentru că doar atât exista, un rol. Pe măsură ce obțineam o parte din acele roluri, îmi dădeam seama că eram singura fată care avea un rol cu replici. Și nu erau femei în echipa de producție, poate o fată sau două în departamentul de costume, dar atât. Eram, efectiv, înconjurată de 150 de bărbați. Îmi aduc aminte că mi se părea ciudat că jumătate din populația lumii era alcătuită din femei, dar procentul lor în Hollywood era atât de mic, pe ecran și în spatele lui.
Revenind la ziua de azi, nu am lucrat vreodată cu mai multe femei. Femeile sunt cele care au condus platourile de filmare ale celor două filme în care urmează să apar. Pentru Home Again am fost norocoasă să pot lucra cu Nancy Meyers, una dintre scriitoarele, regizoarele și producătoarele de succes din timpurile noastre. Ea a realizat unele dintre filmele mele favorite, ca The Intern, Something’s Gotta Give sau Father of the Bride. Am lucrat și cu fiica ei, Hallie Meyer-Shyer, care a regizat prima dată la 30 de ani și a și scris scenariul filmului. M-am regăsit în personajul pe care Hallie l-a creat, o mamă divorțată, cu doi copii, care se luptă cu o întrebare esențială (despre care eu și prietenele mele vorbim tot timpul): asta e viața pe care suntem menite s-o trăim? A fost minunat să urmăresc cum o echipă mamă-fiică s-a ocupat de toate departamentele și au ținut frâiele. Al doilea film e A Wrinkle in Time, care a fost scris de Jennifer Lee (care a scris Frozen) și regizat de Ava DuVernay, care a regizat filmele premiate Selma și 13th. Ava face istorie, fiind prima femeie de culoare care regizează un film cu un buget de peste 100 de milioane de dolari, în care o fetiță de culoare, Storm Reid, este eroina unei povești supranaturale despre bine contra rău. Ghizii ei prin univers sunt Oprah, Mindy Kaling și eu  și ilustrăm un nou tip de supereroine din filme. În loc să împușcăm, lovim și să detonăm băieții răi, noi ghidăm prin înțelepciune, iubire și o doză sănătoasă de magie. A trebuit să merg în fiecare zi la muncă și să petrec trei ore la machiaj și coafură, cu Oprah și Mindy, pe care le admir atât de mult, vorbind despre orice: de la cum conduci o afacere până la cum scrii un roman sau unde găsești brioșele englezești perfecte. Nici nu mai trebuie să zic că a fost job-ul de vis.
Și știi ce altceva e grozav? Oamenii vor să vadă femei dinamice pe ecran. Big Little Lies a avut cinci actrițe cu vârste între 25 și 50 de ani și 8,5 milioane de spectatori au urmărit episod după episod. Am avut și un public echilibrat ca gen, ca dovadă că bărbații sunt interesați de viețile femeilor. N-aș putea fi mai mândră de răspunsul pe care l-am avut din partea publicului.
Televiziunea și internetul schimbă jocul pentru rolurile feminine. Azi, 38% din personajele principale din seriale sunt femei, ceea ce nu e echilibrat, dar e destul de bine. Cu atâtea porți deschise poveștilor femeilor, simți că perioada asta va schimba multe pentru ele.
Și sper că așa va fi, căci industria filmului și a televiziunii încă mai are de făcut schimbări radicale. Unii oameni își dau seama că proiectele cu protagoniste femei aduc foarte mulți bani, dar am întâlnit și directori de studiouri care mi-au spus „Nu vrem să producem biografii de-ale femeilor” sau și mai simplu „Nu ne interesează materiale realizate de femei.“ (Prima mea încercare ca producătoare pentru Gone Girl? Toate studiourile m-au refuzat, în afara unuia. Când cartea a ajuns numărul 1 în topul celor mai vândute cărți, povestea s-a schimbat.) Dintre filmele cu cele mai mari încasări din ultimul an, numai 29% au avut femei protagoniste. E un nou record, dar nu e nici măcar un sfert.
Un alt lucru la care mă gândesc foarte mult: faptul că în America zilelor noastre o femeie care face parte dintr-o minoritate s-ar putea să nu se recunoască niciodată pe ecrane. E inimaginabil. Când am întrebat-o pe Mindy Kaling dacă nu obosește să își creeze constant propriile roluri, mi-a răspuns: „Reese, n-am avut vreodată un lucru pe care nu mi l-am creat singură.” Și m-am simțit ca o nesimțită doar pentru că am pus întrebarea; eu am avut roluri care mi-au picat în brațe. Nici nu îmi imaginez cât e de greu să îți scrii propriile roluri și, în același timp, să schimbi percepția oamenilor despre ce înseamnă să fii femeie de culoare în societatea de azi.
Mizele sunt foarte mari și pentru poveștile despre femei. E o presiune enormă să generăm profit. Dacă un film în care joacă un grup de femei nu produce mormane de bani, concluzia studioului este că astfel de filme nu funcționează. Dar adevărul e că nu orice film funcționează. Se mai întâmplă. Iar dacă e o femeie a regizat filmul, ea e direct penalizată. E mult mai ușor pentru un bărbat regizor cu câteva eșecuri la activ să obțină un alt job ca regizor. Pentru femei nu e chiar așa. N-ar fi normal ca regizoarele să aibă la fel de multe șanse ca bărbații?
Sau măcar o șansă, punct. Pentru regizoare, scenariste sau producătoare încă e o provocare să obțină job-uri. Din oamenii care ocupă aceste posturi în TV, una din patru e femeie; în film e și mai rău: 17%. Asta încerc să schimb. Pentru că uite cum stau lucrurile: poți să te plângi de asta. Poți să lași emoțiile să te copleșească, iar câteodată mi se întâmplă și mă înfurii. Mă enervez și tropăi prin casă. Furia vine din adâncul meu. Dar mama mi-a zis întotdeauna, „Dacă vrei ca ceva să meargă, trebuie s-o faci singură.”
Așa că acum cinci ani am pus bazele unei companii de producție, ca să creez mai multe roluri pentru femei, pe ecran și în spatele lui. Azi am cam 23 de proiecte active, conduse de femei de diferite vârste și rase. Avem un film despre o femeie astronaut, unul despre antreprenoarea care a inventat păpușa Barbie și un altul despre tinerele curajoase, primele din America, ce au servit alături de trupele speciale din Afghanistan în 2010. Ani de zile, mi-am autofinanțat compania. Cred că există această impresie greșită cum că sunt actriță, așa că oamenii îmi pun lucruri pe tavă. Nimeni nu îmi oferă nimic. Mă trezesc mai devreme, mă culc mai târziu și duc lucrurile până la capăt. Trebuie să citesc mai rapid și să răspund înaintea tuturor celorlalți producători. Trebuie să sun, să sun și să sun directorii până îmi acceptă proiectele.
După alegerile prezidențiale am vrut să fac și mai multe, dar ce m-a surprins a fost că femeile erau mai divizate ca niciodată. Multe femei din țara noastră nu se simțeau observate. Așa că am pornit o nouă companie multimedia, Hello Sunshine, ca să caut femei din Statele Unite, să le ascult luptele și bucuriile și să le încurajez să-și spună poveștile prin orice tip de medium. Vreau să creez mai multe oportunități la nivel mic ca mai apoi să ajungem să spunem o poveste la un nivel mai mare.
Pentru a provoca o schimbare, trebuie doar să muncim mult. Sfatul meu e să faci ceea ce faci mai bine. Dacă ești producătoare, produ. Dacă ești scenaristă, scrie. Dacă lucrezi în corporație, continuă să dai tot ce ai mai bun. Dacă dorești ca vocile noastre să se facă auzite în Guvern, cred că toate ne gândim la asta acum, încurajează femeile să candideze și ajută-le în campanie. Dacă ești unul dintre oamenii care au acea voce mică în interior, care spune „Poate aș putea să [completează]“, n-o reduce la tăcere. Dă-i spațiu să crească și oferă-i un mediu în care să se dezvolte.
E important să găsim acel mediu: tocmai am avut o conversație cu o fată care studiază la Stanford și mi-a spus „La fel ca tine, sunt mică, blondă și încăpățânată și în compania unde lucrez asta nu e foarte bine văzut. Nu vor să-mi asculte opiniile, dar știu că am lucruri de oferit, care sunt un plus și care sunt de ajutor.” Iar eu i-am zis că poate nu e la compania potrivită, iar dacă oamenii nu valorează aceste calități, e momentul să meargă mai departe. Asta se aplică în relații, la muncă sau în prietenii. Nu are niciun sens să suferi și să îți irosești ambiția pe oameni care nu îți apreciază forța.
Mai ajută și să ai în spatele tău oameni care te sprijină. De fiecare dată când mă simt învinsă, soțul meu spune „Hei, ești cea mai tare! Vei face filmul ăsta și vei fi grozavă!” Îmi ține discursuri motivaționale cu multe metafore din sport pe care nu le înțeleg. Mă întreabă „Jordan Spieth s-a retras după ce a făcut implozie în runda finală din Augusta?” Îi răspund că habar nu am și îmi spune că nu, atunci când ești grozav nu te retragi, iar Spieth a continuat și a câștigat British Open anul acesta. Și atunci înțeleg! A luat acea experiență și a transformat-o în succes. N-ai cum să nu-l iubești pe soțul meu pasionat de sport.
Când am văzut studiul făcut recent la Harvard, care a arătat că fetele singure care studiază management de afaceri și-au pus pe locul doi ambițiile legate de carieră, în favoarea colegilor bărbați, de teamă că asta le-ar diminua șansele de a se căsători, mi-am zis UGH. Fugi de un bărbat care nu face față ambiției tale. Fugi. Sunt mulți alți bărbați care consideră că ambiția e sexy.
Copiii mei mai mari sunt adolescenți acum și mă trag de-o parte să îmi spună că sunt mândri de mine. Înseamnă enorm pentru mine să am doi copii care îmi sprijină ambiția de a schimba percepția asupra femeilor. Ca mame, avem oportunitatea unică de a schimba constant atitudinea conform căreia ambiția e o trăsătură negativă în rândul femeilor. Că te face antipatică. Că nimeni nu te place. Și până la urmă ce înseamnă să fii plăcută?
Sunt alergică la acest cuvânt. (Personal, îmi place să stau lângă cea mai impertinentă persoană de la o petrecere… asta îmi place!) Trebuie să ne îndeplinim rolul atunci când vine vorba de schimbarea ideii că o femeie care pune pasiune și ambiție e egoistă. Așa că vorbește cu copiii tăi despre ambiție ca despre o trăsătură pozitivă pentru femei și bărbați.
Iar când ambiția dă roade, te încurajez să predai ștafeta și colegelor tale, să le hrănești ambițiile. După Big Little Lies, anul acesta, am trei producții de succes. A fost nevoie de trei producții reușite – Gone Girl, Wild și Big Little Lies, ca să fiu luată în considerare ca un jucător important în producție. Îmi dau seama că sunt considerată astfel datorită respectului pe care mi-l acordă directorii de studiouri. Mă sună înapoi mai repede și îmi dau răspunsuri mai elaborate atunci când le propun idei. A fost o schimbare destul de mare pentru mine. Dar mă face fericită și mândră faptul că acum mă sună actrițe să mă întrebe „Găsești un proiect pe care să-l produci și să mă distribui?” E drăguț. Și o voi face, pentru că aceste femei merită roluri mai bune și o oportunitate ca talentul lor să ajungă la oameni.
Una dintre prietenele mele m-a întrebat zilele trecute dacă mi-aș dori să schimb ceva la mine. M-am gândit și i-am răspuns, „Câteodată mi-ar plăcea să-mi pot opri ambiția. În fiecare luni am o idee nouă despre ce aș vrea să realizez sau despre cum să fac o schimbare și obosesc.“ Când am acele zile în care sunt epuizată, mă culc devreme și îmi dau seama că misiunea de a schimba lucrurile mă face să mă trezesc dimineața.
Cred că așa sunt, iar ăsta e un cu totul alt subiect, să afli cine ești. Dar eseul acesta e despre ambiție, nu-i așa? Așa că mă întorc la întrebarea mea de la Carnegie Hall… ce s-ar întâmpla dacă le-am încuraja pe toate femeile să fie un pic mai ambițioase?
Cred că lumea s-ar schimba.

Cum se simte puterea
„Îmi dau seama că sunt considerată o jucătoare importantă datorită respectului pe care mi-l acordă directorii de studiouri. Mă sună înapoi mai repede.” Rochie Sonia Rykiel; cercei Erickson Beamon; sandale Roger Vivier. Beauty tip: Pentru acest smokey eye cool, încearcă creionul de ochi Beautiful Color Somy Eyes Pencil în nuanța Espresso, Elizabeth Arden.

Cum vede Reese lucrurile
„Trebuie să ne îndeplinim rolul atunci când vine vorba de schimbarea ideii că o femeie care pune pasiune și ambiție e egoistă.” Tricou Draper James; ochelari Gucci.

Modelele ei
Witherspoon, care are un nou rol de reprezentant pentru Elizabeth Arden, o admiră pe fondatoarea companiei de beauty pentru propria ambiție și activism. În 1912, Arden a împărțit ruj roșu la un protest cu 15 000 de sufragete. „E incredibil doar și să îți imaginezi asta”, mărturisește Witherspoon, „Toate acele femei purtând aceeași culoare și sentiment că trebuie să se facă auzite.” Rochie Bottega Veneta; cercei Carole Tanenbaum Vintage Collection. Beauty tip: Îți plac sprâncenele ei conturate? Încearcă creionul de sprâncene Beautiful Color Natural Eye Brow Pencil, Elizabeth Arden.

Coafură: Lona Vigi/Starworks Artists; machiaj: Molly Stern/Starworks Artists; manichiură: Thuy Nguyen/ The Cosmo Studio. Producție: 3 Star Productions; design de platou: Robert Doran/Frank Reps.

Traducere și adaptare de Denisa Niță

Cezara Palade
palade.cezara@gmail.com