Gwen Stefani: liderul trupei

Nu contează dacă e acasă, alături de băieţii ei, sau în turneu cu No Doubt: Gwen Stefani demonstrează că e încă prima doamnă a rockului.

Gwen Stefani are o problemă cu gâtul. Nu una în sensul strict al cuvântului. Gâtul ei e arată perfect în tricoul negru pe care îl poartă, aparţinând de fapt soţului ei, Gavin Rossdale. Şi nu trădează faptul că femeia din faţa mea tocmai a împlinit 43 de ani. (Dacă vrei să mai ai o părere bună despre tine, nu căuta pe Google „abdomenul lui Gwen Stefani“.) Altul e motivul: Gwen nu-şi poate mişca gâtul, pur şi simplu. După 26 de ani în care s-a agitat pe scenă, într-un final se resimte.
Stefani şi băieţii din trupă – basistul Tony Kanal, chitaristul Tom Dumont şi bateristul Adrian Young – aşteaptă în faţa unui spaţiu de repetiţii din Burbank. Sunt aici ca să repete pentru turneul de promovare al ultimului album, Push and Shove, dar şi pentru că li s-a cerut în mod expres prezenţa la emisiunea lui Jay Leno la care va veni preşedintele Obama. Cine ar fi crezut că Barry e un fan?
Aceasta e una dintre puţinele ocazii în care unui reporter i se permite să asiste la repetiţiile No Doubt. Deşi ea e îmbrăcată în colanţi negri şi bocanci bordo Doc Martens –pregătită de rock – trupa decide să înceapă cu ceva mai domol. Şi dacă să fii o trupă cunoscută înseamnă că lumea te recunoaşte după primele acorduri, atunci No Doubt a trecut testul. E un sound No Doubt, e vocea specială a lui Gwen care se aude.
E suprinzător cât de bine sună cântecele din perioada de început şi cât de actuale sunt. În 1995, cu albumul Tragic Kingdom (vândut în 17 milioane de copii) Stefani şi-a transpuns experienţele de viaţă în muzică; hitul a fost Don’t Speak, pe care ea l-a scris după ce a fost părăsită după şapte ani de relaţie de Kanal, colegul ei de trupă. Brusc, Stefani se decide că e nevoie de mai multă forţă: încep să cânte Looking Hot, de departe cea mai bună melodie de pe album, cea care îţi aminteşte că, în ciuda manierei de a aborda lucrurile ca un rock star, Gwen a avut parte de destule temeri în viaţă.

În timpul unei pauze, acupuncturistul lui Gwen vine la studio pentru a-i trata gâtul, aşa că eu ies afară şi stau în jurul unei mese cu Dumont, Kanal şi Young. Când ultimul album No Doubt, Rock Steady, a apărut în 2001, nu existau Twitter, Facebook sau Youtube; oamenii încă mai cumpărau albume. I-am întrebat pe băieţi ce s-a schimbat de atunci. „Copiii“, spune Young. Toţi cei patru membri ai trupei sunt căsătoriţi; există opt copii în viaţa lor. Când vor pleca în turneu anul acesta vor fi multe cărucioare şi guvernante. Alt lucru care s-a schimbat din 2001: rockeriţele fac parte dintr-o specie pe cale de dispariţie, iar Gwen e una dintre puţinele exemplare rămase. „Ce o face pe Gwen diferită de Taylor Swift sau de Katy Perry e faptul că ea e solista unei formaţii rock. Nu ştiu vreo altă femeie din generaţia noastră care să facă asta“, spune Dumont.
Cu vocea ei inconfundabilă şi lookul aparte, Stefani a fost mereu imaginea No Doubt, oricât de talentaţi sunt colegii ei de trupă. Desigur, faptul că aveau o fată în trupă i-a influenţat. Durmont îşi aminteşte o întâmplare de la începutul carierei: „La un festival am fost în câteva dintre autocarele celorlalte trupe. Erau murdare, cu mucuri de ţigară pe jos. Dezgustător! Autocarul nostru era curat, iar Gwen ne făcea să ne comportăm ca nişte gentlemeni.“
Nu pot să nu remarc cât de fericiţi par împreună. Înainte să plec, Kanal o îndeamnă pe Stefani să îmi povestească ce i-a determinat să se reunească pentru un nou album. „Eram în turneu cu al doilea album solo şi cântam în Irvine Meadows, unde practic am crescut. Le-am spus: «De ce nu urcaţi pe scenă, să le facem o surpriză spectatorilor?» Audienţa a luat pur şi simplu foc. Atunci ne-am spus… de ce nu?!“

No Doubt în formulă completă

Suntem acum în noul ei Porsche Panamera, iar Gwen îmi explică de ce a durat cinci ani să facă acest nou album. „Eram epuizată. Înregistrasem două albume solo, au apărut copiii (Kingston în 2006 şi Zuma în 2008). Şi trebuia să compun din nou? A fost o provocare enormă!“

Îi menţionez că Tony Kanal mi-a spus că ea are nevoie de temeri, de anxietate, că din asta îşi trage forţa creativă. „Am fost copleşită de-a dreptul: încercam să fac totul deodată. În urmă cu zece ani am demarat proiectul L.A.M.B. pentru că mă pregăteam ca această carieră muzicală să ia sfârşit“. Până în 2011, Stefani a fost designerul colecţiilor L.A.M.B. şi a liniilor Harajuku Lovers şi Harajuku Mini. S-a retras din fruntea afacerii când Kingstone a mers la grădiniţă. „Cine şi-ar fi închipuit atunci că în 2012 voi înregistra un nou album, voi fi măritată, cu doi copii şi trei linii de îmbrăcăminte? Toate în acelaşi timp! E ridicol. Şi imposibil. Pentru că acum sunt mamă şi, dacă greşesc ceva, va avea alte consecinţe. Despre asta e vorba pe acest album.“ Încă e surprinsă că albumul n-a ieşit mai dark, având în vedere circumstanţele înregistrării lui. „Să lipsesc de acasă ca să merg la studio şi să nu iasă bine. M-am simţit atât de vinovată! Simţeam că îi trădez pe cei din trupă, că îmi las baltă copii. Aşa că nu ştiu cum o să sune în final albumul.“

Gwen şi soţul ei, Gavin Rossdale

Gwen recreează şi acasă atmosfera din trupă. Şi modul în care vorbeşte despre relaţia de 16 ani cu Rossdale sună la fel cu modul în care Gwen vorbeşte despre trupă. „Sunt mândră de ce avem împreună.“ (Cei doi sunt căsătoriţi de zece ani.) „Trebuie să munceşti pentru relaţie, însă e minunat în final.“

În 2011, trupa lui Rossdale, Bush, a lansat primul album în ultimii zece ani şi Gavin a plecat într-un turneu care a durat aproape un an. Pentru prima dată de când a devenit mamă, Gwen a rămas pe cont propriu. „Era alături de mine cu gândul. Însă băieţii sunt aici, fizic. Se trezesc şi încep să-şi care pumni.“ (Râde.) „Câtă vreme eram doar noi doi, nu conta dacă nu petreceam tot timpul împreună. Dar copiii au nevoie de el. A fost plăcut atunci când s-a întors acasă.“ Nu în ultimul rând pentru că el o ajută în procesul creativ. Stefani e un compozitor terorizat, căreia i se pare că nu scrie bine. „Gavin îmi spune să fac chestia aceea cum ştiu eu mai bine. Şi eu îi spun: care chestie? Pentru mine e un proces greu: scriu, înregistrez, finisez. Nu sunt ca Prince, care are parte de inspiraţie divină. Nu compun nimic dacă nu sunt nevoită să o fac.“

Gwen alături de Kingstom şi Zuma, cei doi băieţi ai săi

Într-un final am ajuns la Polo Lounge în Beverly Hills Hotel. Stefani îşi comandă un pahar de vin roşu şi o supă. Şi revenim la subiectul maternităţii. „E amuzant să fii mamă, însă nu e aşa cum îţi închipui că va fi. La început, viaţa ta e aproape neschimbată. Ai o fiinţă mică, adorabilă, pe care o iei cu tine şi toată lumea o admiră. Dar pe măsură ce creşte, viaţa ta se schimbă. Ajunge în clasa întâi. Învaţă să citească!“ (Râde.) „Totul devine atât de serios!“ „Pentru mine, a fost altfel. Am crescut cu băieţii la liceu, am înregistrat primul album, ne-am luat zborul. Însă când ai o familie a ta… asta te forţează să te maturizezi ceva mai mult.“

Ceea ce face Gwen implică şi mult efort fizic. „Mi-am lansat primul album şi am fost în turneu până când eram însărcinată în patru luni şi jumătate. Îmi venea să vomit pe scenă. Anumite ţinute îmi făceau rău. A fost groaznic. Când Kingstone a împlinit opt luni, am luat-o de la capăt. Mă machiam, îl alăptam şi urcam pe scenă.“

Gwen în concert

Poate că din acest motiv nu toată lumea a fost entuziasmată de proiectul ei solo: nu părea să se implice total. Acum însă, Gwen a revenit. Oricine poate face o muzică dansabilă, însă doar puţine trupe rock supravieţuiesc pentru totdeauna. „Am cântat solo, dar m-am simţit ca şi cum aş fi jucat un rol, ca o versiune a mea de genul Alice în Ţara Minunilor. Să fiu parte din No Doubt – asta e ce sunt eu cu adevărat.“

De Jonathan Van Meter. Fotografii de Annie Leibovitz. Traducere şi adaptare de Alina Aliman

.