Olivia Wilde, fără secrete

După o decadă petrecută deja la Hollywood, am putea spune că Olivia Wilde are parte acum de cele mai bune momente. Şi îi povesteşte lui Leigh Bbelz Ray despre schimbările intervenite în cariera ei şi despre cea mai recentă experienţă, cea de mamă.

După o decadă petrecută deja la Hollywood, am putea spune că Olivia Wilde are parte acum de cele mai bune momente. Şi îi povesteşte lui Leigh Bbelz Ray despre schimbările intervenite în cariera ei şi despre cea mai recentă experienţă, cea de mamă.

Suntem la jumătatea unei cine relaxate la Café Gratitude, când Olivia Wilde este abordată de un străin bronzat, cu un aer de McConaughey în vacanţă. După ce se aşază în faţa actriţei, acesta începe să-i povestească relaxat despre un documentar despre alimentaţie pe care îl regizează, întrebând-o (în mod insistent şi repetat) dacă n-ar fi interesată să îl ajute cu promovarea.

Olivia ascultă cu atenţie, cu acei ochi de culoarea mentei fixaţi pe tipul acesta cu alură de surfer la a doua tinereţe, care vorbeşte şi tot vorbeşte despre alimentele modificate genetic, despre chimicale şi Prop 37 (n. red. – o lege în SUA care dă dreptul cetăţenilor de a şti dacă mâncarea lor provine din culturi modificate genetic)… Olivia îi ia cartea de vizită. Îl întreabă cum îl cheamă. Îi cere amănunte despre film. Când părăseşte în cele din urmă masa noastră, tipul pur şi simplu radiază.

Uşurinţa cu care depăşeşte momentul mă face să cred că nu e prima dată când e abordată în acest fel. „Da, astfel de lucruri se întâmplă destul de des“, îmi spune. „Însă cred că fac lucrurile bine, de vreme ce lumea mă abordează cu astfel de solicitări. La începuturile carierei mele, mă abordau mai mult femei care veneau şi-mi spuneau «Tu eşti tipa aceea celebră cu care l-aş lăsa pe soţul meu să aibă o aventură, fără să fiu supărată din cauza asta!» (în argou, Hall Pass)“. „Niciodată n-am ştiut cum să răspund unor astfel de afirmaţii“, continuă. „Era destul de bizar. Pe vremuri, imaginea mea publică era cu totul şi cu totul diferită de cea pe care o am acum. Însă, odată cu trecerea timpului, oamenii au început să înţeleagă cum sunt eu de fapt şi acum, când mi se adresează, nu mai par atât de interesaţi doar de aspectul meu fizic, ceea ce e drăguţ.“

După succesul înregistrat cu filmul indie romantic Drinking Buddies şi rolurile secundare puternice din Her şi Rush, lumea a început să înţeleagă mai bine ce înseamnă Wilde în ipostaza de actriţă. Şi actriţa din D.C. a început să facă valuri şi în afara apariţiilor pe ecrane. Olivia şi logodnicul ei, Jason Sudeikis, au anunţat la finalul anului trecut că aşteaptă un copil (n. red. – la finalul lunii aprilie a venit pe lume Otis Alexander), compania pe care o conduce, Conscious Commerce, şi-a lansat site-ul în 2013, iar ea a împlinit 30 de ani în martie.

Poncho, Max Mara, top americanapparel.com, bikini Giejo, shopgiejo.com, xxxx, melisajoymanning.com, brăţară Ariel Gordon, arielgordonjewelery.com, lanţ din garderoba Oliviei.

Atunci când o cunoşti îndeaproape, actriţa este exact aşa cum sperai să fie. Îmbrăcată cu un T-shirt vintage inscripţionat cu MTV, de la Junk Food, care îi lasă la vedere abdomenul atât de lucrat încât pare convex, cu o pereche de jeanşi de la American Eagle Outfiters, cizme Hudson şi o geantă Proenza Schouler PS1care pare mult purtată, Olivia e o persoană care degajă multă încredere în sine. Ochii ce par desprinşi din altă lume sunt greu de uitat, iar pielea ei e pur şi simplu perfectă. Un elastic subţire de păr i se zăreşte la mână, ceea ce demonstrează, dacă mai era nevoie, că Olivia e una dintre noi.

Wilde a debutat în 2003 cu un rol în drama Skin şi şi-a consolidat faima de star pe care trebuie să stai cu ochii cu acel controversat personaj Alex Kelly (a se citi: cea care s-a sărutat cu Marissa Cooper), în The O.C. De atunci, Olivia a apărut constant la TV (cinci ani în serialul House), în timp ce avea roluri în Tron: Legacy, Cowboy &Aliens şi In Time.

„Vârsta de 20 de ani e pentru oricine perioada în care te agiţi: să-ţi găsesşti locul de muncă la care visezi, să-ţi faci un nume, să înveţi să te întreţii din ceea ce câştigi, să ştii cât mai multe lucruri cu putinţă“, spune ea despre anii de început în carieră. Acum e mult mai atentă la detalii. „E ca şi cum ai sta pe un platou uriaş, de unde poţi vedea toate lucrurile care te aşteaptă şi te poţi uita şi poţi alege ceea ce vrei, în funcţie de direcţia în care vrei să se îndrepte cariera ta. Asta mi s-a întâmplat mie în ultimii doi sau trei ani.“

Trecerea de la Hall Pass la (să fim totuşi cinstiţi) acel hibrid între „actriţă sexy perfectă pentru o aventură“ şi activistă nu s-a întâmplat peste noapte. Wilde spune că a fost încurajată de către părinţii ei, jurnaliştii Andrew şi Leslie Cockburn, să caute mereu să cunoască lumea prin intermediul propriilor ei experienţe. „Când îmi aduc aminte de copilărie, îmi vin în cap momentele în care toată lumea citea: masa noastră lungă din lemn din living era acoperită cu toate ziarele posibile. Şi teancuri de cărţi zăceau peste tot, prin camere. Părinţii mei îşi doreau mereu să înveţe ceva în plus. Mama s-a apucat de lecţii de limba arabă după ce trecuse bine de vârsta de 40 de ani.“

În 2009, actriţa a devenit unul dintre membrii fondatori ai grupării Artist for Peace and Justice, un grup a cărui misiune era să strângă bani pentru programe care asigurau mâncare şi apă, servicii medicale şi educaţie în Haiti, o ţară pe care Wilde a vizitat-o împreună cu părinţii ei în copilărie. S-a reîntors în Port-au-Prince ca adult pentru prima dată în 2009, iar după cutremurul din 2010 a intrat în ceea ce numeşte şi acum „dispoziţia maniacală de adunare de fonduri“. Într-una dintre vizite a cunoscut-o pe Barbara („Babs“) Burchfield, coproducător executiv al Global Citizen Festival. Cele două au decis atunci să încerce ceva nou – Conscious Commerce, o companie cu scopuri caritabile, care îngloba însă componente de modă, design şi cultură.

Au început, în 2011, analizând încotro se duceau banii. „Şi ne-am dat seama că oamenii cheltuiesc deja o jumătate de miliard de dolari pe zi în retail“, spune Olivia. „Şi atunci ne-a încolţit în minte ideea.“ Cele două au simţit că înseamnă ceva să încurajezi oamenii să cumpere de la companii care deja fac lucruri bune – fie că donează bani sau bunuri celor săraci (ca Toms sau Warby Parker) sau susţin forţa de muncă autohtonă (cum face compania de ceasuri Shinola din Detroit). Aşa că Wilde şi Burchfield au atras atenţia asupra unor astfel de companii „responsabile“, dar nu s-au mulţumit cu atât: au început colaborări cu organizaţii caritabile şi branduri diverse pentru linii de produse sustenabile.

Pulover, Co, montaignemarket.com; pantaloni, By Malene Birger, shopbop.com; brăţară, Lizzie Fortunato, annmashburn.com; pantofi sport, vans.com, inel din garderoba personală a Oliviei.

Prima colaborare pentru Concious Commerce a fost în 2012 şi a debutat cu o geantă messenger Alternative Apparel, un model inspirat de una dintre genţile pe care le-a purtat Olivia Wilde atunci când a vizitat Haiti în 2009. (Încasările au fost trimise către Academy for Peace and Justice, o şcoală generală în Port-au-Prince.). Următorul proiect al companiei a fost o rochie de cocktail din dantelă, realizată împreună cu designerul Yoana Baraschi şi Anthropologie: veniturile provenite din vânzarea rochiei au fost destinate şcolii de fete New Light din Calcutta.

„Am întrebat care e cel mai bine vândut produs de pe Anthropologie, în loc să ne apucăm să confecţionăm nişte portofele brodate cu numele campaniei. Am vrut să vindem ceva ce oamenii ar cumpăra deja, ceva ce îşi doreau oricum şi să avem, în acelaşi timp, un impact pozitiv.“

Misiunea în care au pornit cele două e una serioasă, însă tonul cu care a abordat întreaga acţiune, ca şi aşteptările, este realist – până la urmă, cele două co-fondatoare sunt nişte fete cu picioarele pe pământ. „Mi-am dorit ca limbajul folosit pe site-ul Conscious Commerce (consciousco.co) să semene cu cel pe care l-ai folosi să vorbeşti cu nişte prieteni. Ne dorim să trăim şi să cumpărăm lucrurile necesare într-un mod care să ne bucure. Însă fără să-i judecăm pe alţii şi fără să fim judecaţi.“

Wilde spune că mereu şi-a dorit să fie implicată, fizic şi psihic, în proiectele pe care le face. În încercarea de a învăţa mai multe lucruri despre lumea în care trăieşte, îşi doreşte să fie în pantofii altora, măcar pentru câţiva kilometri. OK, poate că nu în pantofii oricui… „Eva Longoria arată atât de bine mereu, e atât de aranjată şi a naibii de adorabilă“, spune Olivia. „Însă nu mă imaginez făcând nici măcar un pas în acei pantofi, cu acele tocuri! Ea merge şi la spălătorie pe tocuri. Eu nu pot să fac asta. Stilul meu nu e inconfortabil… cred că e o caracteristică a mea să arăt mai puţin pusă la patru ace.“

Un alt mod de a spune „relaxat“ înseamnă de fapt un look tomboy-chic, un trend pe care Wilde îl trece prin filtrul său personal, arătând de-a dreptul elegantă cu un tricou şi jeanşi şi nu atât de scorţoasă, chiar jucăuşă, cu o rochie de la Valentino. Spune că îi consideră pe Bob Marley şi Keith Richards adevărate fashion icon-uri şi adaugă că obişnuia să împrumute mai multe lucruri din dulapul tatălui său decât lua din garderoba surorii mai mari. „La 13 ani purtam costume cu pantaloni din reiat  şi cămăşi albe cu guler tare, din poliester.“ Multele magazine vintage din D.C. au ajutat-o pe Wilde să-şi definitiveze stilul special. „Porecla mea de atunci era «fata econoamă», ceea ce acum cred că totuşi era puţin ciudat. Însă la vremea aceea nu-mi închipuiam de ce cineva ar da 20 de dolari pe o pereche de jeanşi.“ Acum, gusturile ei în materie de modă s-au mai rafinat un pic. Ar cumpăra oricând de la branduri A.L.C, Rag&Bone, James Perse („salvator pentru perioada în care burtica mea era în expansiune“), J Brand, Rick Owens şi Baldwin. Spune că îşi găseşte inspiraţia în alte femei, cum ar fi mereu aranjata Eva Longoria sau starul din Blue Is the Warmest Color, Adèle Exarchopoulos, pe care a întâlnit-o recent la o conferinţă de presă. „Când ai dubii, uită-te la franţuzoiace“, concluzionează ea. „Pentru orice în viaţă. E cea mai bună formă a minimalismului.“

„Burtica mea a fost ca o insignă. O purtam cu mândrie peste tot. Ca şi cum aş fi spus tuturor: sunt femeie! Uitaţi-vă la mine, voi da naştere unui pui de om! Sunt o zeiţă!“

Combinaţiile văzute pe streetstyle se află pe radarul ei, de asemenea. După ce a văzut în Paris, în urmă cu câţiva ani, fete care îşi îndesaseră tricouri vintage în fustele creion, şi-a spus că drama „n-am ce să port astăzi“ a fost rezolvată odată pentru totdeauna. „M-am gândit: o să mă duc acasă, o să cumpăr o mulţime de fuste creion şi o să pot să fac şi eu asta. Acelaşi lucru s-a întâmplat când am văzut pe cineva purtând bretele şi m-am gândit, asta e! Bretelele sunt de bază!“

Dar… două lucruri pe care nu poţi să le porţi de-a lungul celor 9 luni de sarcină sunt… fustele creion şi bretelele. Aşa că în ultimele luni Wilde a fost nevoită să-şi adapteze stilul şi să descopere trenduri noi. A luat-o prin surprindere propria dorinţă de a-şi pune în valoare formele. „Prima dată m-am gândit: oh, voi ascunde la nesfârşit aceste forme. Însă pe parcurs am devenit entuziastă în a-mi arăta burtica, am expus-o ca pe o insignă. O purtam cu mândrie peste tot. Ca şi cum aş fi spus tuturor – şi aici ia un ton ca şi cum ar anuţa asta la emisiunea lui Oprah– sunt femeie! Uitaţi-vă la mine, voi da naştere unui pui de om! Sunt o zeiţă!“ Însă burtica n-a fost tot – am trecut la alte chestiuni: „Am ajuns să port cupa D, hello! N-am fost niciodată în acel raion al departamentului de sutiene în vreun magazin, vreodată! N-am avut sâni întreaga mea existenţă, aşa că m-am simţit extraordinar în noua mea ipostază.“

Însă pentru toate schimbările extraordinare şi plăcute pe care le-a adus sarcina, au existat şi unele transformări ciudate, neplăcute. De exemplu, faptul că pielea i-a devenit incredibil de uscată pe parcursul sarcinii. „Dar tot răul spre bine: am descoperit nişte creme hidratante extraordinare“, râde Olivia. „Am în geantă cu mine tot timpul un tub de Rodin. E incredibil.“ Restul rutinei ei de îngrijire, spune ea, e destul de simplu. „Îmi spăl faţa – da, e inovator – cu o loţiune de curăţare ca cea de la Kate Somerville Gently Daily Wash şi apoi folosesc o cremă hidratantă foarte bună. Asta e tot.“

Wilde are acea strălucire extraordinară pe care ţi-o dă sarcina – să fim serioşi însă, tenul ei a fost mereu radios. Ce e diferit, spune ea, este noua stare de calm de care este cuprinsă. „Sarcina face ca toate prostiile să pară neimportante şi ţi le scoate din minte. Te face să fii mai empatică, pentru că te gândeşti că persoana din faţa ta a fost şi ea copil.“ Şi, de asemenea, spune Wilde, a făcut-o să aibă relaţii strânse cu celelalte mame. „Sarcina te duce într-un soi de comunitate – te simţi conectată cu celelalte femei într-un mod în care nu te-ai simţit vreodată.“

Până acum, a reuşit să contracareze sfaturile nesolicitate. În mod particular: cei care şi-au dorit ca ea şi logodnicul ei Sudeikis să se căsătorească înainte ca fiul lor să vină pe lume (Wilde a fost căsătorită între 2003 şi 2011 cu fotograful şi regizorul italian Tao Ruspoli). „Nu simt că e obligatoriu să fac asta înainte să am un copil. Cred în căsătorie şi oricum mă gândesc la el ca la soţul meu.“ Relaţia lor e fabuloasă, minunat de… normală. „Am înţeles că nu poate fi doar miere şi lapte în fiecare zi“, spune ea.

Inelul ei de logodnă, vintage, i se potriveşte perfect, impresionant şi neobişnuit. Un strop de verde în jurul unor sclipiri de diamant. „Tot ce au putut să-mi spună despre el este că a ajuns în Paris în jurul anului 1921“, spune Olivia, în timp ce-l învârte pe deget. „Îmi place să-mi imaginez istoria lui. Cine l-a avut? Are un smarald mai deschis la culoare, ca apele mării. Jason spune că i-a adus aminte de ochii mei, ceea ce e adorabil.“

Următorul rol al Olivie Wilde, alături de Liam Neeson în drama regizată de Paul Haggis, Third Person (în cinematografe din luna iulie) e cel al unei tinere care îşi întâlneşte dragostea, un scriitor, în Paris. „A fost o experienţă cu totul diferită“, spune ea. „Un rol foarte, foarte greu – genul acela care nu-ţi mai lasă şi loc de distracţie după orele de muncă, care te face să te duci acasă şi să te zgâieşti la pereţi.“ Cu toate astea, e genul de rol pe care îi place să-l facă acum. „Să joc un rol de fată perfectă e mai greu pentru mine decât să fiu în rolul unui personaj cu multe probleme“, spune. „Acum, când analizez rolurile, dacă mi se oferă vreun personaj femme fatale, perfectă, refuz. Asta dacă nu cumva se transformă pe parcurs într-o psihopată care omoară pe toată lumea din cameră. Aş prefera să fiu Ursula şi nu Micuţa Sirenă.“

Pe lângă cele două filme pe care le-a făcut anul acesta, Wilde se reîntoarce la TV într-un serial (deocamdată fără titlu) produs de HBO, alături de Bobby Cannavale, serial care are drept fundal scena muzicală de la sfârşitul anilor 70 şi e produs de Martin Scorsese şi Mick Jagger. (Să sperăm că Olivia a mai păstrat în dulap câteva costume din reiat inspirate de Keith Richards.)

Olivia şi logodnicul ei, Jason Sudeikis

În primul rând însă atenţia se va îndrepta asupra copilului. După ce a explorat lumea în lung şi în lat, adevărata aventură pentru Olivia Wilde se dovedeşte a fi una extrem de personală. Spune că abia aşteaptă să cunoască „micuţa persoană“, să vadă ce influenţă va avea asupra ei, în acelaşi mod în care munca şi dragostea şi călătoriile au influenţat-o în ultimii zece ani. „E amuzant dacă te gândeşti de cât timp sunt în această industrie. Au trecut 12 ani şi cu toate astea lumea încă reacţionează ca şi când aş fi avut parte de succes peste noapte“, spune. „Când mă gândesc la asta, sunt deja curioasă să ştiu cine voi fi când voi avea 70 de ani. Cu toţii ne gândim să ne cunoaştem foarte bine atunci când avem 20 de ani… N-avem nicio idee, de fapt.“

Fotografii de Paola Kudacki. Fashion Editor Lawren Howell. Traducere şi adapatare de Alina Aliman

Foto: Guliver / Splash NEws

Adriana Matei
contact@misshypewit.com