Globurile-de-Aur-2018-cine-sunt-câștigătorii-oprah-winfrey

Globurile de Aur 2018. Oprah: Luptăm pentru a ne asigura că nimeni nu mai trebuie să spună „Me Too”

La Globurile de Aur 2018, Oprah Winfrey a devenit prima femeie de culoare care a câștigat vreodată premiul Cecil B. DeMille, pentru reușitele de pe parcursul întregii cariere.

În cadrul discursului de acceptare a premiului Cecil B. DeMille primit la Globurile de Aur 2018, Oprah Winfrey a vorbit despre un moment care i-a marcat copilăria, dar care a avut semnificație istorică. Oprah a spus câteva cuvinte de încurajare și pentru femeile

„În 1964 eram copilă și stăteam așezată pe podeaua de linoleum a casei mamei mele din Milwaukee. O urmăream pe Anne Bancroft prezentând premiul Oscar pentru cel mai bun actor, la cea de-a 36-a ediție a Premiilor Academice. A deschis plicul și a spus cinci cuvinte care literalmente au făcut istorie: „Câștigătorul este Sidney Poitier. Pe scenă a venit cel mai elegant bărbat pe care îl văzusem vreodată. Îmi amintesc că avea cravata albă, și desigur pielea de culoare, iar eu nu văzusem niciodată un bărbat de culoare să fie sărbătorit în acest fel. Și am încercat de foarte multe ori să explic ce înseamnă un astfel de moment pentru o fetiță, o copilă, care urmărește [evenimentul] de pe locurile acelea ieftine, în timp ce mama ei intră pe ușă, moartă de oboseală, după ce curățase casele altor oameni. Tot ce pot să fac este să citez și să vă spun că explicația vine din jocul lui Sidney în „Lillies of the Field”: ”Amin, amin. Amin, amin”. În 1982, Sidney a primit Premiul Cecil B. DeMille chiar aici la Globurile de Aur, și sunt conștientă că la acest moment câteva fetițe urmăresc evenimentul, în timp ce eu devin prima femeie de culoare care primește acest premiu.

Este o onoare și un privilegiu să împărtășesc seara cu ele, și de asemenea cu bărbații incredibili și cu femeile incredibile care m-au inspirat, care m-au provocat, care m-au susținut și mi-au făcut posibil parcursul către această scenă. Dennis Swanson, care și-a asumat un risc cu mine pentru „A.M. Chicago”; Quincy Jones, care m-a văzut la acea emisiune și i-a spus lui Steven Spielberg, ”Da, ea este Sophia din «The color Purple»”; Gayle, care a fost definiția a ceea ce este un prieten; și Stedman, care a fost stânca mea – iar ei sunt doar câțiva. Aș vrea să mulțumesc Hollywood Foreign Press Association, pentru că știm cu toții că presa este sub asediu zilele acestea.

Dar știm, de asemenea, că ceea ce ne reține să închidem ochii la corupție și injustiție este o dedicare de neînduplecat pentru a descoperi adevărul absolut. Despre tirani și victime și secrete și minciuni. Vreau să spun că apreciez presa mai mult ca niciodată, pe măsură ce încercăm să navigăm prin aceste vremuri complicate. Ceea ce mă aduce la asta: ce știu sigur este că a spune adevărul este cea mai puternică ustensilă pe care o avem cu toții. Și sunt în special mândră și inspirată de toate femeile care au fost suficient de puternice și curajoase să vorbească și să își împărtășească poveștile personale. Fiecare dintre noi din această încăpere suntem sărbătoriți datorită poveștilor pe care le spunem. Anul acesta, am devenit povestea. Însă nu este o poveste care afectează doar industria entertainment-ului. Este una care transcede orice cultură, geografie, rasă, religie, politică sau loc de muncă.

Așa că, în această seară, vreau să-mi exprim recunoștința față de toate femeile care au îndurat ani de abuzuri și hărțuire, pentru că ele – ca și mama mea – au copii de crescut și facturi de plătit și visuri de urmat. Ele sunt femeile ale căror nume nu le vom cunoaște niciodată. Ele sunt casnice și muncitoare la ferme; sunt muncitoare în fabrici și în restaurante, și în academii și în domeniul ingineriei și al medicinii și al științei; sunt parte a lumii de tehnologie și politică și afaceri; sunt atletele noastre la Jocurile Olimpice și sunt soldații noștri din armată.

Iar ele sunt altcineva: Recy Taylor, un nume pe care îl știu și pe care cred că și voi ar trebui să îl știți. În 1944, Recy Taylor era o tânără soție și mamă. Mergea către casă de la biserica la care mergea în Abbeville, Ala., când a fost răpită de șase bărbați albi, înarmați; a fost violată și lăsată legată la ochi la marginea drumului, dar povestea ei a fost raportată la National Association for the Advancement of Colored People (NAACP), unde o tânără angajată pe nume Rosa Parks a devenit investigatorul principal al cazului ei, iar împreună au căutat dreptatea. Dar dreptatea nu a fost opțiune în era lui Jim Crow. Bărbații care au încercat să o distrugă nu au fost niciodată pedepsiți. Recy Taylor a murit acum 10 zile, aproape de ziua ei de naștere când ar fi împlinit 98 de ani. A trăit, așa cum am trăit cu toții, prea mulți ani într-o cultură coruptă de bărbați brutal de puternici. Iar pentru prea mult timp, femeile nu au fost auzite sau crezute atunci când îndrăzneau să spună adevărul despre puterea acelor bărbați. Dar timpul lor s-a scurs. Timpul lor s-a scurs. Timpul lor s-a scurs.

Și doar sper că Recy Taylor a murit știind că adevărul ei – ca adevărul atât de multor femei care au fost torturate în acei ani și chiar și acum – va domni mai departe. A fost undeva în sufletul Rosei Parks, acum 11 ani, decizia de a sta așezată în acel autobuz în Montgomery. Și este aici alături de fiecare femeie care alege să spună „Me too”.  Și alături de fiecare bărbat – fiecare bărbat – care alege să asculte. În cariera mea, ceea ce am încercat tot timpul să fac cel mai bine, fie că la televizor sau prin film, a fost să spun ceva despre cum se comportă cu adevărat bărbații și femeile: să spun cum trăim rușinea, cum iubim și cum ne înfuriem, cum eșuăm, cum ne retragem, perseverăm și cum depășim totul. Și am intervievat și portretizat oameni care au rezistat unora dintre cele mai urâte lucruri pe care viața ți le poate arunca în cale. Însă calitatea pe care cu toții au părut să o aibă este abilitatea de a continua să spere la o dimineața mai luminoasă – chiar și în timpul celor mai întunecate nopți.

Așa că vreau ca toate fetele care mă privesc aici și acum să știe că o nouă zi se ivește la orizont! Și când acea nouă zi ajunge în sfârșit, va fi pentru că foarte multe femei magnifice, dintre care multe se află chiar aici în încăperea aceasta astăzi, și câțiva bărbați fenomenali, luptă din greu să se asigure că devin liderii care ne aduc la acele timpuri când nimeni nu mai trebuie să mai spună „Me too”. Mulțumesc”, a declarat Oprah Winfrey, la Globurile de Aur 2018.

 

Cezara Palade
palade.cezara@gmail.com