Interviu cu Maria-Victoria Drăguș, protagonista filmului „Bacalaureat“

Maria-Victoria Drăguș se întoarce la Festivalul de la Cannes după șapte ani. Și are doar 22 de ani. Fă cunoștință cu o potențială nouă vedetă a cinematografiei europene.

Bacalaureat, noul film al lui Cristian Mungiu, regizor aflat la cea de-a treia participare la Cannes, o are în rolul principal pe actrița germano-română Maria-Victoria Drăguș. O tânără care și-a început practic cariera cinematografică la acest festival, în 2009, când filmul în care a jucat, The White Ribbon, al austriacului Michael Haneke, a câștigat Palm D’Or-ul. Pentru Maria au urmat multe alte roluri, mai ales în Germania. Bacalaureat este primul film românesc din filmografia ei. Am vorbit cu tânăra actriță despre cariera ei, despre experiența festivalului și despre legăturile ei cu România.
Te întorci la Cannes după câțiva ani, de data aceasta cu un rol principal. Cum se vede participarea la cel mai important festival de film european din perspectiva de adult?
În primul rând, e o mare bucurie. Acum înțeleg într-adevăr ceva mai bine despre ce este vorba la festival și am mari emoții, mai ales când voi viziona filmul în premieră, acesta fiind în competiție, alături de niște actori și regizori  pe care îi admir de mult timp. Dar cel mai frumos mi se pare că pot să împart toată fericirea cu oameni care îmi sunt dragi. Cu echipa filmului și cu părinții mei, care vor veni la Cannes în mod special pentru acest eveniment.
Ai declarat la un moment dat că lucrul cu Haneke pentru The White Ribbon te-a determinat să optezi pentru cariera actoricească. Cum a fost experiența de a lucra cu un regizor de talia lui la o vârstă atât de mică?
Sincer, nu am știut până atunci cine era domnul Haneke, nu văzusem filmele domniei sale, evident. Retrospectiv, pot să spun că m-a ajutat foarte mult faptul că nu aveam absolut niciun fel de prejudecăți despre ceea ce făceam acolo. M-am pregătit cu un asistent al domnului Haneke, Markus Schleinzer (care a fost și el la Cannes, în competiție, acum 3 ani cu filmul Michael) și în rest am lucrat totul pe platoul de filmare cu domnul Haneke. Când am văzut filmul, m-a suprins foarte mult, pentru că persoana aceea pe care o vedeam pe ecran nu se asemăna deloc cu personalitatea mea. Și m-am gândit că dacă acesta este „rezultatul“ dintr-o muncă atât de plăcută, n-aș mai dori să fac altceva.
The White Ribbon ți-a adus și primul premiu de interpretare. Care sunt celelalte roluri care ți-au definit cariera de până acum?
Nu aș putea să spun care dintre roluri a fost cel mai important, din toate am învățat câte ceva. Dar sunt sigură că rolul Wanda din Afara este vară m-a ajutat să fac pași mai mari spre consacrare. Cu Wanda am câștigat premiul Shooting Star la Berlinala din 2014 și a fost rolul care, până la urmă, m-a adus și în locul în care sunt aici, deoarece prin Shooting Stars am avut șansa de a-l cunoaște pe Cristian Mungiu.
Și așa ai ajuns să lucrezi un alt câștigător de Cannes. Din ceea ce vedem noi pe ecrane, stilurile sunt diferite. Sunt la fel de diferiți și în ceea ce privește modul de a lucra cu actorii?
Într-adevăr, sunt doi regizori cu o identitate artistică extraordinară. Din punctul meu de vedere, chiar au mai multe calități comune în felul de a lucra cu actorul. În primul rând, claritatea drumului pe care se merge, apoi viziunea produsului final, afecțiunea, căldură sufletească, răbdarea ca actorul să-și găsească acea zonă „interioară“ confortabilă, din care poate să transmită din punct de vedere emoțional la cel mai înalt nivel. Dar, evident, au moduri foarte diferite de a ajunge acolo.
Citește tot interviul în GLAMOUR de iunie, acum la chioșcurile de ziare!

Foto: Hepta

Natalia Muntean
natalia.muntean@ringier.ro