Anca Rancea

Portret de manager: Anca Rancea, președintele Asociației Freelancerilor

Federația Patronală a Femeilor Antreprenor (FPFA) este creată pentru a susține implicarea femeilor în viața economică și socială din Romania și este inspirată de mișcarea antebelica de emancipare, ce a impulsionat prezența româncelor în viața socio-culturală și politică a țării. Anca Rancea, antreprenor și președinte al Asociației Freelancerilor face și ea parte din Federație, care își va deschide oficial porțile pe 8 martie.

După ce a lucrat în presă și PR, Anca Rancea este acum fondatoarea spațiului de coworking Talent Garden, dar și realizatoarea emisiunii #Freelancer la televiziunea online Canal 33. Am vorbit cu Anca despre management-ul feminin, diferențele salariale de gen, dar și parcursul ei într-un domeniu văzut ca favorabil în genere bărbaților.

Una dintre devizele Ancăi? Încerc să ajut oamenii să-și găsească o cale a lor și să poată face ceea ce își doresc, fără compromisuri prea mari.

Ai renunțat la presă în favoarea PR-ului, ca ulterior să migrezi de la PR către antreprenoriat. Cum îți evaluezi acest parcurs?
La PR nu doar că nu am renunțat niciodată, ci, dacă stau bine să mă gândesc, PR-ul este singura constantă din viața mea profesională de mai bine de zece ani de zile. Ceea ce s-a schimbat, într-adevăr, este modul în care mă raportez la el. Dacă la început eram angajatul responsabil cu PR-ul unui grup de agenții de comunicare, apoi am devenit freelancer-ul în PR care are un portofoliu propriu de clienți sau care lucrează cu mai mulți specialiști din domenii complementare într-o structură hibrid, pentru ca ulterior, printre picături, să fiu și responsbilul de PR pentru proiectele proprii, inclusiv în antreprenoriat. De fapt, PR-ul este modul principal în care îmi câștig existența din 2007, în timp ce antreprenoriatul este cea mai nouă provocare pe care am îmbrățișat-o, o experiență pe care o asimilez și cumulez și cu freelancingul, sau soloprenoriatul cum mai este el numit în Europa.
În acest context, cred că parcursul meu profesional este unul natural în primul rând pentru vremurile în care trăim, freelencingul fiind fenomenul social cu cea mai mare creștere în ultimii ani de zile. De exemplu, potrivit Institutului Național de Statistică, doar în România erau peste 2,1 milioane freelanceri în 2017 și se estimează că acest număr va crește vertiginos până în 2020, când la nivelul Uniunii Europene, în SUA și Australia se estimează că 40% din piața forței de muncă va fi formată din freelanceri.
Totodată, este un parcurs natural și pentru această etapă a vieții mele, având vârsta potrivită pentru a mai avea curajul să îmbrățișez ceva nou, dar și maturitatea și experiența necesară pentru a diminua eventualele riscurile.

Cum ți-ai descrie stilul de management și cum crezi că ți-ar descrie membrii staff-ului cu care ai lucrat stilul de management?
Nu cred că am un stil de management, ci un fel de a fi pe care îl aplic și în management. Un fel de a fi în care îmi cunosc competențele și punctele slabe, în care corectitudinea, fair-play-ul și etica nu sunt doar niște cuvinte aruncate în vânt, în care nu joc cartea șefului decât pentru a trasa direcția, pentru a-mi asuma riscurile și pentru a lua deciziile care se impun. Un fel de a fi în care îi protejez pe cei din jurul meu și care acordă încredere până la proba contrarie, informal, care a învățat să pună accentul mai mult pe calitățile umane decât pe cele profesionale. Un fel de a fi care uneori vrea să controleze lucrurile până când își reamintește că nu poate și apoi poate să plutească.
Mi-ar plăcea ca cei cu care lucrez să nu mă vadă ca pe un manager, ci un hibrid între un coleg în care au încredere și un lider care îi inspiră. Și îmi place să cred că așa m-ar descrie, iar dacă nu este încă așa, sau nu tot timpul, atunci voi ști la ce mai am de lucru.

Ca manager, iar acum ca președinte, care sunt strategiile pe care le folosești pentru a-ți motiva echipa?
Motivația fiecăruia vine din interiorul său, din satisfacția pe care o are sau percepe că o are în tot ce face, din aprecierea pe care simte că o primește de la cei din jurul lui. De aceea, cred că rolul meu nu este acela de a motiva oamenii cu care lucrez, ci de a mă asigura că au satisfacția muncii. Cum consider că satisfacția poate îmbrăca și combina cele mai diverse haine (pasiunea față de ceea ce faci, mediul de lucru, locul de lucru, proiectele în care te implici, persoanele de la client sau colegii cu care interacționezi, visul sau ideea la care contribui, aspectele financiare, libertatea de a lucra când vrei, timpul liber, dorința de a face lumea un loc mai bun etc), încerc să fiu atentă la ceea ce își doresc toți și fiecare membru al echipei mele și să fac tot ce pot pentru a le oferi ceea ce ei doresc. Cu empatie, încerc să fiu acolo atunci când este nevoie de un sfat și sunt orientată spre rezolvarea problemelor atunci când acestea apar. Iau decizii rapid, dar după ce am verificat toate opțiunile și încerc să răspund la nevoia de a te simți apreciat. Încerc să ajut oamenii să-și găsească o cale a lor și să poată face ceea ce își doresc, fără compromisuri prea mari.

Timp de cinci ani ai făcut parte din echipa Leo Burnett, una din agențiile de publicitate cu cele mai bune servicii de strategie și creație din România, ocupând funcția de PR Manager. Care ar fi câteva dintre lucrurile care te-au pregătit pentru activitatea ta în calitate de președinte al Asociației Freelancerilor?
Tot ceea ce am făcut în Leo Burnett m-a pregătit pentru alegerea iremediabilă a unui drum pe cont propriu, a unui drum de construcție bazat pe viziunea și valorile proprii, însă, cu siguranță că cel mai mult am învățat de la colegii mei. Ei au fost cei care m-au pregătit pentru ceea ce fac acum și, pentru că Leo Burnett Group a atras mereu talente și cei mai buni profesioniști, am avut ce să învăț de la fiecare. Să nu uităm că în grup erau la un moment dat 7 companii, toate lideri în domeniul lor: publicitate, media, PR, online etc.
Din această experiență am învățat să apreciez loialitatea, să muncesc mult dar să mă și distrez (work hard, play hard, cum ziceam noi), să îmi dau voie să visez, să am încredere în colegii mei, să gândesc integrat și cu câțiva pași înainte, să gestionez situații dificile, să fac PR și comunicare, să mă reinventez și să reinventez rolul PR-ului în companie, să cred că sunt o femeie puternică. În Leo Burnett m-am format profesional cu adevărat, acolo am văzut diferența între manager și lider, acolo am văzut mai multe stiluri și am avut libertatea să aleg ce mi se potrivește.

Cu ce idei preconcepute despre antreprenoriat ai pornit pe acest drum și ce mituri ți-au fost demontate pe parcurs?Principalul mit care mi-a fost demontat foarte repede după ce am intrat în pâine a fost cel că muncești mai puțin. Nu este deloc adevărat. Muncești cât de mult sau puțin vrei, dar, pentru că știi că muncești pentru tine, de obicei, muncești mai mult.
Apoi că nu este pentru oricine. Eu cred că este pentru oricine vrea, încearcă și are înțelepciunea să se lase ajutat de specialiști în domenii pe care nu le stăpânește, are așteptări realiste și muncește cu pasiune.

Conform mai multor sondaje, peste jumătate din populația feminină din România consideră reorientarea către antreprenoriat, însă doar 17% dintre femei ar fi dispuse să renunțe la confortul asigurat de job-ul de la momentul respectiv pentru a-și pune pe picioare visul. În ce fel ai reușit să depășești frica de a risca sau alte bariere precum accesul la finanțare?
Am citit undeva că să ai curaj nu înseamnă să nu-ți fie frică, să nu simți frică, ci să acționezi în ciuda faptului că ți-e frică. Eu una, nici după 6 ani în care nu am mai fost angajată nu am scăpat de frică, însă am învățat să gestionez această frică și îmi spun în fiecare zi că voi găsi o modalitate prin care voi face ca lucrurile să se întâmple. Întotdeauna există o soluție, iar frica nu este un argument pentru a nu face ceva ce îți dorești cu adevărat. A nu fi angajat este, până la urmă, doar o alegere personală, temporară sau definitivă, și totul se rezumă la ce te face fericit și cum vrei să trăiești.
Cât despre bariere, cred că noi oamenii avem această tentație de a ne pune singuri bariere chiar și acolo unde ele nu există. Da, sunt unele aspecte care necesită mai mult efort sau mai mult timp, însă nimic nu este imposibil. În plus, când faci ceea ce-ți place, când crezi cu tărie în ceea ce faci, vei vedea că vor apărea tot felul de oameni dispuși să te ajute.
Mă consider un om norocos pentru că am avut de la cine să învăț și că am avut oameni care au crezut în mine și în proiectele mele. Nu pică nimic din cer (poate doar ploaia), însă în timp și cu multă muncă chiar și ploaia are rolul ei în a crea proiecte roditoare.

Deși în România inegalitățile salariale de gen sunt printre cele mai mici, țări precum Estonia sau Cehia se situează în top la acest capitol. Cu toate acestea, inclusiv imaginea antreprenorului este de gen masculin pe plaiurile mioritice. Te-ai lovit până acum de acest stereotip? Cum crezi că poate fi înfrânt?
Nu cred în acest streotip și nici nu m-am lovit de el în vreun fel care să ma afecteze. Este însă o realitate pe care încerc să mi-o explic din punct de vedere psihologic: bărbații sunt structural mai curajoși, mai predispuși în a-și asuma riscuri și au mai mulți ani în spate în care rolul lor în societate a fost cu precădere în domenii care i-a format în acest mod. Dar asta nu înseamnă că femeile nu pot fi antreprenoare (avem și noi chiar foarte multe modele de succes), ci doar că femeile nu au exercițiul antreprenoriatului și nici modele consecvente care să cuprindă mai multe generații.
Dacă însă ne uităm în jur, chiar și această realitate se schimbă. Accesul la informație și sursele de inspirație, de “uite că se poate” au rolul lor. La fel cum și politicile la nivelul Uniunii Europene și inițiativele precum Frederația Patronatelor Femeilor Antreprenor sunt menite și pentru a încuraja femeile să pornească pe acest drum. Până la urmă, așa cum este în cazul oricărei schimbări, cineva trebuie să-ți arate că se poate și altfel, iar tu trebuie să fii dispus să încerci.

În ce fel îți vezi rolul din cadrul Federației Patronale a Femeilor Antreprenor și care sunt planurile tale de viitor?
Rolul meu este în primul rând unul de reprezentare a comunității freelancerilor și apărarea intereselor lor, în relația cu diversele grupuri țintă și cu celelalte părți implicate în economie, fie ca vorbim de spațiul public sau privat. Și freelancerii, acești mini antreprenori, dacă vreți au nevoie de o voce, de cineva care să le apare interesele. În plus, se simte nevoia de o inițiativă legislativă care pentru cei care lucrează pe cont propriu așa că, alaturi de FPFA, vom începe să conturăm și un proiect de lege pentru freelanceri, mai ales pentru industriile creative.
Totodată, rolul meu este unul care îmi permite să unesc comunitatea antreprenorilor și cea a freelancerilor, a soloprenorilor, dar și să fiu un liant între cele două comunități. Pentru că FPFA este și un punct de intersecție între furnizorii de servicii (membrii Asociației Freelancerilor) și clienții acestora (antreprenorii), dar și pentru că împreună ne este mai bine pe cont propriu.

Eliza Nita
eliza.nitta@yahoo.com