SoNoRo Conac 2014: 3 concerte minunate în luna septembrie

Vrei să iei parte la o experienţă cu adevărat minunată? Participă la un concert unic la lumina lumânărilor într-un conac vechi de sute de ani, într-o biserică cu istorie sau într-o vilă cu iz interbelic. Seria de concerte de muzică de cameră SoNoRo Conac 2014 se încheie în luna septembrie cu trei concerte în tot atâtea locaţii superbe: Conacul Ghyka (Coteşti), Biserica Neagră (Braşov) şi Casa Monteoru (Bucureşti).

Vrei să iei parte la o experienţă cu adevărat minunată? Participă la un concert unic la lumina lumânărilor într-un conac vechi de sute de ani, într-o biserică cu istorie sau într-o vilă cu iz interbelic.

Seria de concerte de muzică de cameră SoNoRo Conac 2014 se încheie în luna septembrie cu trei concerte în tot atâtea locaţii superbe: Conacul Ghyka (Coteşti), Biserica Neagră (Braşov) şi Casa Monteoru (Bucureşti). Îţi dăm detalii despre fiecare dintre cele trei concerte şi despre istoria superbelor locaţii în care vor avea loc. E bine de ştiut că accesul la concerte se face numai pe bază de invitaţie sau rezervare la: mariaclara@sonoro.ro sau 0741.190.470.

CONACUL GHYKA, Coteşti, sâmbătă, 13 septembrie, ora 16:00

Program
WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791) – Duet pentru vioară şi violă în sol major, KV 423
JEAN MARIE LECLAIR (1697-1764) – Sonată pentru două viole în la major, op. 12, nr. 2
FRANK BRIDGE (1879-1941) – Lament pentru douã viole, H.117
ANTONÍN DVOŘÁK (1841-1904) – Terzetto pentru două viori şi violă în do major, op. 74
GEORGE ENESCU (1881-1955) – Lăutarul pentru violă solo
Muzicienii SoNoRo: Radu Dunca (vioară), Răzvan Popovici (violă) şi Christian Naş (violă).

Despre Conacul Ghyka
În 1471, pentru meritele sale, căpitanul Stan Cotea primeşte de la Radu cel Frumos o proprietate care se întindea « din apă Leordetului până în apă Merii, de la hotarul Cârligelor până la hotarul Goleştilor şi Urechestilor ». Căpitanul a fondat satul Coteşti, unde şi-a construit şi reşedinţa. Secole la rând, descendenţii lui au trăit în acest conac. La finele sec XIX, conacul a fost cumpărat de Mihai Orleanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor şi celebru om politic liberal, ce avea să îl dea drept dotă fiicei sale, Valentina, căsătorită în 1923 cu Victor Slavescu, Academician şi Ministru al Înzestrării Armatei în vremea lui Carol II. Victor Slavescu a dezvoltat moşia Coteşti, adăugând un teren de tenis, o cramă, o distilerie pentru ţuică şi un poligon de tir. În 1949, conacul a fost naţionalizat de regimul comunist, devenind sediul IAS Coteşti. În 1998, domeniul a fost redobândit în instanţă de descendenţii lui Victor Slavescu. Începând cu anul 2007, conacul a devenit proprietatea lui Mihai Ghyka (strănepotul lui Mihai Orleanu), care a întreprins ample lucrări de refacere şi restaurare a clădirii principale. După fotografii de familie, au fost refăcute întocmai gardul de piatră de râu şi poartă de intrare în parcul de castani, scară de acces la cramă, unde se pot regăsesc fundaţiile casei puse de Căpitanul Stan Cotea la 1472. La 65 ani de la naţionalizare, cu prilejul Concertului Sonoro Conac, conacul din Coteşti îşi redeschide porţile pentru oaspeţi de seamă.

BISERICA NEAGRĂ, Braşov, duminică, 14 septembrie, ora 17:00

Program
HANS LEO HASSLER (1564-1612) – Canzona a IV-a pentru orgă
WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791) – Duet pentru vioară şi violă în sol major, KV 423
GEORG MUFFAT (1653-1704) – Toccata Prima pentru orgă
DIETRICH BUXTEHUDE (1637-1707) – Coral pentru orgă
KASPAR KERLL (1627-1693) – Capriccio sopra el Cucu pentru orgă
ANTONÍN DVOŘÁK (1841-1904) – Terzetto pentru două viori şi violă în do major, op. 74
JEAN MARIE LECLAIR (1697-1764) – Sonată pentru două viole în la major, op. 12, nr. 2 
Muzicienii SoNoRo: Steffen Schiandt (orgă), Radu Dunca (vioară), Răzvan Popovici (violă) şi Christian Naş (violă). 

CASA MONTEORU, Bucureşti, marţi, 16 septembrie, ora 19:00

Program
ASTOR PIAZZOLLA (1921-1992) – Adiós Niño
MARCELO NISINMAN (*1970) – Hombre Tango
ASTOR PIAZZOLLA (1921-1992) – Jean and Paul
ASTOR PIAZZOLLA (1921-1992) – Le grand tango
& tangouri tradiţionale

Despre Casa Monteoru
Casa Monteoru aparţine perioadei supranumită, nu întâmplător, La Belle Epoque; anul 1889 este sculptat de arhitectul Ion Mincu în centrul median al uşilor de la intrarea casei. Angajat de proprietarul Grigore Monteoru în 1887, împreună cu arhitectul constructor Nicolae Cutzarida, pentru a termina şi restaura o mai veche construcţie, Ion Mincu a reconfigurat mai întâi faţada în stil neo clasic. Marea şi inedita contribuţie a lui Mincu rămâne însă conceperea şi decorarea în întregime a interioarelor. Mobilierul precum şi corpurile de iluminat-lustre, candelabre, aplice au fost executate la comandă la Paris după desenele arhitectului. Până la ocuparea în forţă de către armata sovietică, în octombrie 1944, imobilul este menţionat atât în corespondenţa privată, cât şi în cea oficială, presă, studii şi cărţi drept „Palatul Monteoru”. Între 1919-1922 aici a funcţionat prima Ambasadă a Poloniei reunite din România. În sufrageria de la parter şi în saloanele de la etaj s-au întâlnit cele mai importante personalităţi ale vremii, de la prim miniştri D.A.Sturdza, Petre Carp, Lascăr Catargiu sau Ionel Brătianu la Take Ionescu, Spiru Haret sau Doctorul Constantin Angelescu. Din 1964, Palatul Monteoru, redenumit Casa Monteoru a fost naţionalizat şi a adăpostit Uniunea scriitorilor din România. Din aprilie 2013 a revenit în proprietatea urmaşilor lui Grigore Monteoru. „De la Palatul la Casa şi din nou la Palatul Monteoru, 130 de ani de istorie, civilizaţie şi cultură pe Calea Victoriei” este titlul purtat în subsidiar de Proiectul de restaurarea imobilului de la numărul 115 de pe Calea Victoriei din Bucureşti, în aşteptarea unei noi sesiuni de depunere a proiectelor de restaurare a monumentelor.