Paradisul regăsit de la Viscri sau cum Mihai, Raluca, Petru şi Iosif Grigore au decis că un sat săsesc e noul acasă

…. sau cum Mihai, Raluca, Petru şi Iosif Grigore au decis că un sat săsesc e noul… acasă.

Trei familii decid să renunţe la comoditatea (şi rutina) unei vieţi tihnite şi aleg să se aventureze în trei poveşti pline de farmec şi o doză frumoasă de nebunie. Păşeşti cu noi pe urmele lor?

Ai avea curajul să pleci hoinar pe drumuri nebătătorite şi să cutreieri ţara în lung şi-n lat atunci când în braţele iubitei tale moţăie un bebeluş de niciun an? Să te muţi într-un sat uitat de lume, într-o casă aproape a nimănui unde să-ţi creşti ca-n poveşti cei doi flăcăi? Să renunţi la job, prieteni şi familie şi să pleci peste ocean, la aproape 10 000 de kilometri de casă şi să iei totul de la zero? Ai avea curajul să te arunci cu capul înainte într-o istorie ascunsă în ceaţă în care singura certitudine este povestea voastră de dragoste?

Paradisul regăsit de la Viscri sau cum Mihai, Raluca, Petru şi Iosif Grigore au decis că un sat săsesc e noul… acasă.

Pe Mihai, pe Raluca şi pe cei doi flăcăi ai lor, Petru (3 ani) şi Iosif (un an) i-am cunoscut în toamna trecută într-o călătorie surpriză la Viscri, satul săsesc readus pe hartă de fluxul incredibil de turişti cuceriţi de tradiţiile şi puritatea locului şi probabil şi de renumele pe care l-a adus faptul că Prinţul Charles a cumpărat o casă pe pământ românesc chiar acolo. Un cuplu de bucureşteni care au decis să renunţe la joburile în consultanţă imobiliară şi să se mute definitiv într-un sat transilvănean, asta-i o poveste ce merită spusă, am hotărât!

Şi povestea începe aşa…
Mihai a cunoscut-o pe Raluca la un curs de fotografie pe când erau studenţi (el la Politehnica, ea la ASE). Întâmplarea a făcut ca peste câţiva ani să se angajeze amândoi în aceeaşi săptămână, la aceeaşi firmă, fără ca măcar să aibă habar. „Apoi, după aproape zece ani de muncă într-o corporaţie ne-am dat seama că nu ne doream să facem asta pentru restul vieţii. Ideea de a ne muta a venit după ce am găsit casa din Viscri, pe care o luasem iniţial doar pentru vacanţe. Am zis că dacă nu facem asta acum, cât suntem tineri, mai târziu n-o s-o mai facem. Iar în momentul în care am aflat că o să avem un copil, ne-a fost clar că nu vroiam să-l creştem în Bucureşti“.

Dragoste la prima vedere
Mihai şi Raluca au ajuns la Viscri din pură întâmplare. „Noi căutam o casă săsească pe care să o salvăm, undeva pe lângă Făgăraş. Apoi, în primul weekend la Viscri am găsit această casă: avea un anunţ în geam dar atunci am reuşit să o vedem doar prin gard. Weekendul următor am primit cheile şi am intrat să o vedem, iar următorul weekend am semnat actele. Casa nu mai fusese îngrijită de 12 ani, cineva ţinuse vitele în curte, fără să facă curat nici măcar o dată în timpul ăsta iar urzicile aveau cam 2,5 metri. Cu familia, prietenii şi câţiva vecini am curăţat într-o săptămână grădina şi casa, şi aşa am putut să venim să stăm aici în weekenduri şi în vacanţă.“ Apoi, în 2010 au decis să se mute definitiv. „Nu prea am avut timp să ne dăm seama de schimbare pentru că aveam un şantier de coordonat, un copil de şase luni de crescut şi o idee de afacere de pus pe picioare. Ne-a ajutat însă mult faptul că sunt mulţi oameni faini în zonă, cu pasiuni total diferite de cele din lumea în care lucrasem până atunci: arhitecţi, biologi, oameni pasionaţi de natură.“

Reîntoarcere la copilăria de la sat
„Cum cetatea din Viscri are cam 12.000 de vizitatori anual, majoritatea străini, mulţi dintre ei ar fi vrut să petreacă câteva zile aici, în condiţii bune de cazare. Aşa că am avut noroc. Avem şi mulţi oaspeţi români, în special familii cu copii, pentru că am organizat totul în aşa fel încât să fie comod pentru o familie. De exemplu, anul acesta de Crăciun au venit la noi familii cu copii între trei şi zece ani care îşi luau săniile şi plecau în sat la derdeluş şi nu mai veneau decât peste trei-patru ore, când îngheţau. În partea noastră de sat sunt doar două maşini, aşa că totul e sigur“. Printre lucrurile minunte care se petrec lună de lună la Viscri125, pensiunea Ralucăi şi a lui Mihai se numără atelierele de gătit cu Daniel Wendorf sau cu Gerda („probabil cea mai bună bucătăreasă neşcolită din partea asta a ţării“), workshopurile de fotografie cu Sorin Onişor şi Mihai Moiceanu, atelierele de decorat dovleci cu Mădălina Andronic şi Claudiu Ştefan, iar de anul acesta cele de sculptură cu Virgil Scripcariu.

Descoperă cele mai frumoase poze de la Viscri în galeria alăturată.

Foto: arhiva personală