Imaculatura: cum s-au legat nodurile în Linii și cordoane

„Expresie, terapie, joacă serioasă“:  Imaculatura, proiectul interdisciplinar al Ancăi Cojocaru şi al Irinei Constantin a ajuns la un nou stop cadru:  Linii și cordoane, o expoziție ce poate fi văzută până pe 18 iunie în spațiul Mezanin din Palatul Universul. 

Imaculatura înseamnă…
Libertate. Facem ce ne trece prin cap, ne jucăm, încercăm. Colaborăm cu designeri, bijutieri, tâmplari, tehnicieni, croitori, oameni care știu meserie. Muncim amândouă mult și e bine așa. Uneori inspirația e contagioasă și o dăm mai departe.

Linie. Punct. Linie. Stop cadru pe momentele importante ale proiectului Imaculatura.
Dezastru sentimental. Reacție în lanț. Mantra: every disaster is an opening. Lucru intens, primul proiect, finalizat de Anca. Apare Irina. Eveniment de apartament, iulie 2013. Foarte bine. Colecția Invizibila, expoziție la Studio Arte, decembrie 2014. Stres + nervi. Apoi bine. Iunie 2014, Strictul necesar: renunțăm la expoziție, lansăm doar pe online. Prea mult stres + nervi. Parpalacul erotic, octombrie 2014. Cry me a river, martie 2015. Foarte bine. Prick, Tickle, Poison, expoziție la Kube Musette, iunie 2015. Mai puțin stres + nervi, mai mult bine. Aproape un an de pauza. Un an de boală, dragoste, alte proiecte. Aproape un an de muncă intensă. Același an. Iunie 2017, Linii si cordoane, expoziție la Mezanin.

Considerați Imaculatura mai degrabă un mod de exprimare decât un brand?
Cu siguranță expresie, terapie, joacă serioasă.
Anca: Imaculatura e un personaj fictiv care face artă în locul meu de când nu aveam eu curaj să zic ce fac.

Cum s-a schimbat conceptul Imaculatura de la primul proiect până la Linii şi cordoane?
S-a maturizat; a renunțat pe alocuri și a crescut în alte părți. Am făcut chestii misto și altele mai puțin, că de asta a fost nevoie. Toate bune. Oricum nu era foarte definit de la bun început, abia acum începe să devină mai clar unde batem. S-a întâmplat organic, deși am simțit de multe ori presiunea exterioară de a ne defini mai exact. Voi ce faceți, modă sau artă? Voi sunteți un brand? Ăsta e business? Nu răspundem încă la întrebările astea decât în secret.

Ce vrăji fac Anca Adina Cojocaru şi Irina Constantin când nu sunt în laboratorul Imaculatura?
Anca:
Tot ce se poate în suita Adobe. Sunt designer și ilustrator (sort of, îmi place să mai pun pe ici pe colo câte un desen dar n-aș face asta full time). Cel mai mult îmi place să fac design de carte. Cel mai puțin DTP. Cum sunt freelancer, eu răspund de concept, art, copy, ilustrație, DTP. Chestie care îmi place pentru că uneori sunt mai sălbatică în societate și fac greu echipă. Așa că fac echipă cu mine însămi. Și cu Irina.
Irina: Amestec în ceaun la Propaganda în departamentul de Client Service și fac parte din echipa sunglasscurator.com.



Ce aduceți cu voi de la jobul de zi la pasiunea de noapte și ce lăsați la ușă?
Anca:
Banii. Ce știu să fac. Las sau încerc să las la ușă lehamitea (mă mai apucă uneori).
Irina: Plăcerea, cel puțin teoretică, de a organiza lucruri și disponibilitatea de a interacționa cu oamenii. Tot ce este nevoie. Somnul rămâne la ușă.

Trei obiecte „imaculate“ care credeți că vor sta în picioare și după 10 ani?
Setul de 4 batiste, câte una pentru fiecare membru al familiei. Timbrele cu semne. Cry me a river.

Unele dintre creațiile voastre (mă duc cu gândul acum la setul de batiste din seria Strictul necesar ori la timbrele din proiectul PRICK.TICKLE.POISON, poate și la coarda din Linii și cordoane) au un aer retro nostalgic. Ce le-a inspirat, ce amintiri vă leagă de astfel de obiecte?
Nu aveam șervețele, aveam batiste universale bune la orice, de la suflat muci la șters lacrimi. Trimiteam scrisori. Săream coarda. Așa am crescut.

Linii şi cordoane: cum ați ajuns la linii, cum s-au legat nodurile în proiectul ăsta?
Cordoanele cel mai greu de legat din istoria universală a cordoanelor. Nodurile s-au tot desfăcut, până când. Producția lor s-a extins cam pe opt luni, eram la doamna Mioara, croitoreasa, cam de două ori pe săptămână. Chestie care o irita destul de tare. Probe, teste, răzgândiri.

Care a fost primul obiect terminat?
N-am putea băga mâna in foc, dar parcă primul obiect terminat au fost centurile: centura albă și centura neagră. Din cele care au ajuns în selecția finală, altfel avem un sac de cordoane anonime. Cordoane pentru toată viața, pentru amândouă.

Dacă ar fi să alegeți un obiect expus în Linii şi cordoane și să îi creionați un scenariu imaculat cum ar arăta el?
Centura albă de karate purtată în ziua nunții.

Anca, ce desenezi când te plictisești?
Portrete naive, mi-e puțin rușine cu ele, nu le-a văzut nimeni.

►►

Anca Adina Cojocaru
Designer crush:
N-aș putea să-ți zic, zona mi-a fost destul de îndepărtată în ultima vreme. Dau la schimb numele unei fotografe care-mi place mult: Carlota Guerrero.
Un accesoriu fetiș: Panglica de pus pe cap ca o bentiță sau de legat la coadă (balet style).
O expoziție pe care ai revedea-o: Sunt bucăți de On Kawara la Macro, de Florin Mitroi la MNAC. Nevăzută, dar foarte dorită: Geta Brătescu la Bienala de la Veneția.
Un obiect despre care ai spus: God damn it, mi-aș fi dorit să mă fi gândit eu la asta! Mopul.

Irina Constantin
Designer crush:
Jonny Johansson de la ACNE.
Un accesoriu fetiș: Cerceii
O expoziție pe care ai revedea-o: Instalațiile lui Anish Kapoor sau sculpturile lui Etienne Gros.
Un obiect despre care ai spus: God damn it, mi-aș fi dorit să mă fi gândit eu la asta! Pantofii roșii purtați de Dorothy în Vrajitorul din Oz. 

mirela.ujica
mirela.ujica@glamour.ro