E scris în stele: planetele sunt adevărații influenceri

Privește cerul:  hartele astrale și planetele în retrograd fac jocurile și dau tonul!

Mă declar vinovată. Nu pot să încep o nouă lună fără să citesc  un horoscop  din care să aflu măcar pe ce planetă retrogradă mai dau vina în săptămânile care urmează. Nu pot să ies cu un băiat fără să mă interesez de zodia lui (e foarte important) și apoi să fac o grilă mentală pentru ce bifează din profilul său astrologic. Desigur, și ascendentul trebuie luat în seamă, dar pe acela îl lăsăm pentru cazul în care relația evoluează (semnele de aer, de exemplu, nu prezintă astfel de potențial).  Încerc  să fiu la curent cu ce super-luni pline sau noi se mai întâmplă ca să nu care cumva să ratez revelațiile pe care ar trebui să le am în acele nopți (de obicei nu le am).

Istoria mea cu planetele datează din timpuri imemoriale, pe când mama cumpăra Formula AS, iar eu și tata ne repezeam asupra ultimelor pagini de horoscop împărțite frumos pe domenii: carieră, iubire, sănătate (eu săream direct la iubire, tata la sănătate); rareori dădeam peste ceva care să ni se potrivească, dar era un obicei aproape la fel de înveterat ca ritualul cafelei de dimineață.  Ne făcea plăcere și la urma urmei, nu cauzam niciun rău nimănui, nu? Mama, în schimb, era fană Urania, și de fiecare dată când treceam prin sufragerie și se uita la emisiunea ei, întrebam dacă a ajuns la noi (suntem amândouă Pești, la capătul zodiacului și pierdute umanității).

Urania a devenit, o dată cu trecerea timpului, un personaj neverosimil de central al weekend-urilor pierdute la mare, transformate apoi în duminici de toamnă petrecute cu cele mai bune prietene. Prima doamnă a astrologiei românești apăruse între timp și pe YouTube, iar poezia sa cu vocație apocaliptică ne punea toate dramele adolescentine într-o lumină mult mai distractivă și ne făcea angoasele duminicale mai suportabile . Mereu ne-am întrebat ce zodie este Urania, ce face în timpul său liber, dacă vorbește tot în metafore care să implice „bălți de lumină neagră”, dacă există viață pe Marte și alte întrebări pe care este cazul să ți le pui la douăzeci și ceva de ani. De la ea am aflat prima dată de Mercur retrograd și i-am înțeles importanța cu mult înainte ca el să devină o chestiune unanim acceptată și purtată pe tricouri. De altfel, dacă s-ar forma o echipă de apostoli mercurieni cu siguranță aș intra în primul unsprezece, după ce am propovăduit retrogradul său către toți scepticii raționali (Fecioarelor, știți că despre voi este vorba), până când au ajuns să creadă în acest Moș Crăciun rău al planetelor. Pentru că tot ce ține de bucătăria zodiilor intră în cel mai bun caz la categoria „plăceri vinovate”, iar combinația de milă, curiozitate și condescendență din privirile celor din jur este demnă de un meme personalizat.

Sau era? Pentru că dacă ne uităm la cifre am putea spune că astrele i-au zâmbit acestei pseudo-științe și că asistăm la ceea ce ar fi cel mai improbabil moment de glorie al său. Într-o epocă în care ne apropiem cu pași repezi de colonizarea lui Marte (succes când va fi în mișcare retrogradă, băieți!), în care știința și tehnologia sunt la un nivel fără precedent, în care informația este peste tot și la îndemâna oricui, este un pic bizar că oamenii se orientează după mișcările planetelor, nu? Și totuși, știrea existenței unei a treisprezecea zodii, Ophucius, apărea la suprafața internetului pe site-ul NASA. Rețeaua Tumblr geme de meme-uri care ridiculizează Gemenii, pornind în principal de la faptul că  Donald Trump este un nativ al acestei zodii, iar în Los Angeles a luat naștere o aplicație de dating numită Align, care, ați ghicit, face lipeli în funcție de compatibilitatea zodiilor. Iar toate acestea sunt mărunțișuri în comparație cu cele 6 milioane de vizitatori lunari ai site-ului Astrologyzone.com, deținut de Susan Miller, acest omolog internațional al Uraniei ale cărei previziuni lunare de proporții epice sunt citite cu religiozitate de o armată întreagă de oameni atenți la mișcările cerului. Printre ei se numără și echipa Man Repeller care a lansat rubrica „Repello-o-scopes”, un rezumat lunar în cheie umoristică a horoscoapelor scrise de Susan Miller (sau Thriller, cum o numesc ele) pe care pur și simplu nu ai cum să nu îl adori. Afaceri înfloritoare profită de acest momentum, de la astrologi high-end precum londoneza Carolyne Faulkner, care îți descoperă hărți natale pentru o mai bună înțelegere a sinelui, până la cuplul Quinn Cox și Stella Starsky aflat în spatele unei afaceri de consultanță cosmică privată în Boston. Da, ați citit bine, iar printre clienții lor se numără profesori la Harvard sau investitori Wall Street, cartea lor „Sextrology” fiind un bestseller internațional. Nu pretind să facă previziuni, nu se joacă de-a Dumnezeu, ci doar oferă o privire dintr-un alt unghi asupra personalității fiecărui cititor sau client, un soi de terapie cu influențe astrale.

Iar lucrul acesta funcționează tocmai pentru că ne aflăm în plină revoluție digitală, tocmai pentru că știm că nu avem voie să luăm astrologia în serios, tocmai pentru că nevoia de a aduce o doză de misticism, de magie, de ordine predestinată într-un haos organizat, este una firească pentru o societate autosuficientă. Este, la urma urmei, un moft, o ciudățenie de care avem nevoie într-o lume în care liniile pare foarte clar trase și în care parcă mai e nevoie și de un pic de mister și de o doză de nebunie, din când în când. Ghidarea după mișcarea planetelor vine și în completarea unui trend de întoarcere către un ritm  natural, de practică yoga și de meditație, de clean eating și reconectare la forțele care ne guvernează pe toți – fie că vorbim de gravitație, fie că vorbim de eclipse lunare. Angoasa existențială a milenialilor își regăsește alinarea, și poate și un pic de sens în astrograme și  hărți ale cerului, fie și pentru simplul fapt că pentru a privi stelele trebuie să îți ridici nasul din telefon. Astrologia rămâne în continuare acea mătușă excentrică în care nu te-ai încrede neapărat să îți plătească facturile, dar care va face mereu cele mai delicioase comentarii și la care ai apela oricând pentru matters of the heart. Și deși sunt destul de convinsă că nu la asta se referea Lucian Blaga, uneori chiar este plăcut să nu strivești corola de minuni a lumii, măcar până la următorul retrograd.

P.S. Descoperă în galerie și produsele selectate pe sprânceană pentru un mercur retrograd mai suportabil

 

foto Yannis Vlamos

 

Emilia Barbu
emilialaland@gmail.com