Aventură în Vancouver sau cum o tânără familie îşi creionează viaţa pe un alt continent

Trei familii decid să renunţe la comoditatea (şi rutina) unei vieţi tihnite şi aleg să se aventureze în trei poveşti pline de farmec şi o doză frumoasă de nebunie. Păşeşti cu noi pe urmele lor?

Trei familii decid să renunţe la comoditatea (şi rutina) unei vieţi tihnite şi aleg să se aventureze în trei poveşti pline de farmec şi o doză frumoasă de nebunie. Păşeşti cu noi pe urmele lor?

Ai avea curajul să pleci hoinar pe drumuri nebătătorite şi să cutreieri ţara în lung şi-n lat atunci când în braţele iubitei tale moţăie un bebeluş de niciun an? Să te muţi într-un sat uitat de lume, într-o casă aproape a nimănui unde să-ţi creşti ca-n poveşti cei doi flăcăi? Să renunţi la job, prieteni şi familie şi să pleci peste ocean, la aproape 10 000 de kilometri de casă şi să iei totul de la zero? Ai avea curajul să te arunci cu capul înainte într-o istorie ascunsă în ceaţă în care singura certitudine este povestea voastră de dragoste?

Aventură în Vancouver sau cum Adi, Viki, Elena şi Ana Botez îşi creionează viaţa pe un alt continent
„«Peste cadavrul meu!», ăsta a fost răspunsul meu prompt la întrebarea soţului meu dacă vreau să emigrăm in Canada. Era noiembrie 2008 când, la o petrecere, nişte prieteni de-ai soţului meu, mutaţi în Vancouver de aproape trei ani, i-au propus asocierea într-o afacere în domeniul construcţiilor“, îşi aminteşte Vicki.

Din gondola veneţiană până peste ocean
Vicki l-a cunoscut pe Adi în 2000, pe când avea 18 ani şi „după aproape un an de tatonări am devenit nedespărţiţi. Mă cerea în căsătorie aproape săptămânal, dar eu nu mă gândeam la viaţa de familie pe atunci: avem planuri măreţe în carieră. Când m-am trezit însă în Veneţia, în gondolă, cu inelul şi întrebarea de rigoare, am înţeles că nu mai am scăpare şi uite aşa în 2007 ne-am căsătorit şi ne-am mutat împreună în apartamentul nostru cochet din inima Bucureştiului, proaspăt renovat şi aranjat doar pentru noi doi. Nici nu sărbătorisem un an de când locuiam acolo că Adi se gândea deja să ne mutăm. Departe de tot şi de toate: să îmi abandonez jobul (lucram pe atunci ca PR Consultant), să las în urmă prieteni, familie, oameni şi locuri dragi.“

Toată familia la botezul Anei

 

O decizie peste care au trecut sute de gânduri
În vara anului următor, cu cinci kilograme mai puţin şi câte două geamantane, „ne-am mutat viaţa în Canada. Prima impresie? Vreau acasă! Nu îmi plăcea nimic, mă uitam suspicioasă la toate. Dar cu răbdare am descoperit că Vancouver ascunde mici oaze care să îmi bucure sufletul. În plus, am avut marea şansă să prindem Jocurile Olimpice de iarnă de aici, o experienţă de neuitat!“


Vicky şi micuţele ei la intrarea în grădinile Butchart

 

Primii paşi către o nouă viaţă
„Primele zile în Vancouver le-am petrecut la hotel, asta pâna când am reuşit să ne găsim un apartament frumos de închiriat. Am cumpărat apoi o maşină, un pat, noptiere şi o canapea şi uite aşa am început să ne creionăm noua noastră viaţă aici“. La un an de la plecare, în martie 2011 a venit pe lume Elena iar în iulie 2012, Ana, „două dulceţi de fete cu zâmbete fermecătoare pe care le adorăm şi le răsfăţăm cât se poate de mult“. Viaţa merge fără oprelişti în faimosul oraş canadian: Elena merge deja la grădiniţă, Adi îşi continuă afacerea iar Vicki are grijă de micuţe. „Vara mergem la plajă, iarna pe munte (ambele la distanţe de doar 30 de minute de unde locuim) iar viaţa de familie îmi aduce zi de zi fericirea brută, nedisimulată, aproape ireală“, spune Vicki. „E drept că uneori mă regăsesc gândindu-mă adesea cu nostalgie la România, la locurile mele dragi, la oamenii mei iubiţi. E greu să te dezrădacinezi, dar un lucru e cert: de întors în ţară, nu cred că o să ne mai întoarcem vreodată.“

Descoperirea cadourilor lăsate de Moş Nicolae

Foto: arhiva personală