cyberbullying agresiune internet cum ne protejam 2

Fenomenul de cyberbullying: cum ne protejăm de agresiunea pe internet

Urmează un articol despre mediul online cu mai multe bip-uri decât .com-uri și .ro-uri. Trending now în revista pe care o răsfoiești: fenomenul de cyberbullying.

Surprinzător, dar după ce am primit propunerea de a scrie un articol despre cyberbullying, n-am tastat instantaneu pe google acest termen englezesc „ciberneticistic” de 13 litere. Cu mai mulți ani în urmă, când scriam pe blogul meu, dreamsize.ro, au sosit într-o bună zi zeci de comentarii usturătoare din partea unui anonim, dintre care le enumăr acum pe cele mai succinte: „Tu faci caca?”, „Ești extraordinar de penibilă” și „Promovezi cu mare succes mediocritatea”. A fost prima dată când m-am întâlnit față în față cu specia cyber a bullyingului.

Corpul meu neprotejat de vreo frunză de palmier a devenit imprimeul rochiei Eva a prietenei mele, creatoarea Lana Dumitru, iar câteva kilograme în plus mai târziu și-a dezvăluit celulita în video-ul „Are We Human?”, realizat de o altă prietenă de-ale mele, artista Adelina Ivan, pentru Istanbul Design Biennial. Dincolo de asta, am făcut mereu poze nud sau în ipostaze cotidiene, pe care le-am publicat online. Între timp, m-am mutat pe medium.com, unde scriu și arăt în continuare unele lucruri din viața mea pentru care s-au inventat jurnalele cu cheiță.

Așadar, înțeleg foarte bine nevoia de oglindire pe care o simt în fața ecranului de laptop sau de telefon oamenii și corpurile în care locuiesc. Acum, mă străduiesc să înțeleg reacțiile apărute în urma expunerii voite pe internet – ca în cazul meu și al fetelor care m-au ajutat la realizarea acestui material – sau involuntare, cum li se întâmplă adesea adolescentelor.

În ultima vreme, am citit multe povești de dragoste cu propria imagine finalizate dramatic: fetele își fac selfie-uri intime și le trimit apoi iubiților sau altor persoane care, deși păreau de încredere, se transformă peste noapte în bullies cu șapte conexiuni la internet. Urmează umilințe, sancțiuni din partea profesorilor și a părinților, tentative de sinucidere.

Victimă a unui astfel de scenariu, o fată de numai 13 ani din Prahova a încercat să își ia viața chiar în sala de clasă, înghițind un pumn de pastile și tăindu-și venele. La finalul anului trecut, compania de securitate informatică Bitdefender a demarat campania #nutastaură, menită să crească nivelul de conștientizare asupra fenomenului de cyberbullying în România.

cyberbullying agresiune internet cum ne protejam 2

Din studiul realizat de Bitdefender reiese că 80% dintre tinerii sub 18 ani au fost hărțuiți în mediul online. Principalele ținte: aspectul fizic, preocupările de zi cu zi, situația materială, rezultatele școlare și orientarea sexuală. Câmpul de luptă: Facebook, Messenger și, la distanță mai mare, Instagram. Muniția predilectă: amenințările și jignirile lansate pe canale private, urmate de comentarii negative la fotografii și furt de identitate. Alina Galeriu, Managing Partner la Galeriu & Partners PR și Adina Militaru, Social Media Director la Tribal Worldwide Romania, au contribuit la realizarea campaniei și mi-au oferit mai multe informații despre inițiativa lor.

În paralel, am vorbit cu patru fete care se arată și se exprimă liber în mediul online, ceea ce, așa cum vei descoperi în continuare, poate echivala cu o condamnare la cyberbullying: Patricia Luiza Blaj, jurnalistă theoutsiderz.com și colaboratoare Glamour, Raluca Jensen, românca stabilită în Suedia care a devenit cunoscută în urma unei campanii de denigrare inițiate de Mircea Badea, Oana Maria Zaharia, solista trupei Poetrip, poetă, model nud și traducătoare, și Andreea Balaban, blogger și vlogger de beauty & lifestyle.

Banalitatea răului, varianta online

Oana Maria și-a amintit comentariul care a făcut-o să plângă, apărut la scurt timp după publicarea primelor ei fotografii nud: „Un necunoscut mi-a scris: «Ești o curvă mai ieftină decât prezervativul pe care îl folosesc să te f**»”. La un moment dat, deși era un angajat foarte apreciat, Oana Maria și-a pierdut locul de muncă – preda limba engleză adulților în cadrul unei companii – din cauza pozelor nud: „Cursanții mei nici nu le văzuseră, dar șefii s-au temut că le vor descoperi și că asta va avea repercusiuni asupra imaginii lor”. Undeva prin 2010, la câteva luni după ce și-a deschis blogul, Andreea s-a confruntat cu primul val de hate: „Nu am conștientizat agresivitatea la care se poate ajunge până nu m-am lovit de ea. Reacția mea a fost una defensivă, o lungă perioadă de timp am încercat să dezbat și mai ales să combat acest fenomen cu argumente și probe”.

Patricia a învățat ce înseamnă bullyingul încă din gimnaziu. La școală era bullied din cauză că arăta diferit, iar online a devenit ținta comentariilor negative pe blogul pe care îl avea în acea perioadă pe platforma Tumblr, care în perioada liceului a atins 80.000 de followers. „Cred că mesajele urâte sunt o parte nelipsită a popularității online”, mi-a spus ea, amintindu-și de momentul în care și-a asumat prima dată public cine este cu adevărat, în 2015: „Am vorbit despre bulimie și despre problemele pe care le-am avut cu corpul meu într-un articol acompaniat de poze complet neretușate, în costum de baie. În momentul în care mi-am expus cea mai mare vulnerabilitate, a încetat să îmi mai fie atât de frică de ce va spune lumea”.

Raluca trăia de aproape 20 de ani în Suedia și nu știa cine este Mircea Badea… până a primit un video în care realizatorul TV îi batjocorea pe oamenii care au ieșit la protestele antiguvernamentale din toată țara: „Credeam că românii sunt mândri de faptul că se protestează împotriva corupției”. A făcut apoi o postare critic-umoristică la adresa lui, iar ceea ce a început „dintr-o glumă făcută pe Facebook” s-a transformat într-un tsunami.

Raluca mi-a povestit că, după ce postarea ei a devenit virală, Mircea Badea a urmărit să se răzbune, răscolindu-i contul de Facebook. A găsit o poză cu fetița ei, făcută la protestele din Suedia, cu o pancartă anti PSD: „Scrisesem atunci că pancarta este dedicată tuturor copiilor care mor prin spitale, nu au ce mânca, nu au bani de medicamente sau de haine, îngheață de frig, nu își permit să meargă la școală, nu au părinți cu pile, sunt violați, bătuți sau pur și simplu obligați să se prostitueze când cresc mai mari.

Mircea Badea s-a folosit de poza asta pentru a manipula oamenii și pentru a acuza părinții care merg la proteste cu copiii.” Au urmat trei emisiuni televizate în care realizatorul TV a vorbit despre Raluca și despre fetița ei. „Fanii lui Mircea Badea îmi scriau că sunt o c*rvă, că merit să mor de cancer sau să fiu violată, iar fetița mea să fie luată de Protecția Copilului și dusă la niște străini sau să fie și ea violată în timp ce eu privesc. Am făcut atacuri de panică și am suferit enorm când mi-au amenințat și mi-au înjurat copilul. Eu nu am banii lui Voiculescu, dar am vrut să am o voce.

După sutele de mesaje în care oamenii ne-au amenințat și ne-au înjurat, am scris textul Eu sunt Raluca, c*rva de pe net!, în care am explicat cine sunt și ce fac. Articolul a explodat, pur și simplu. De la vreo 5.000 de followers pe care îi primisem odată cu «reclama» la TV, dintre care 90% mă urmăreau doar pentru a mă înjura, am ajuns la peste 40.000 de followers într-o zi. Ce a făcut Mircea Badea este interzis aici (n. red.: în Suedia) și ar fi făcut ani buni de pușcărie. Nu este vorba doar despre bunul simț, pur și simplu mi-a pus viața în pericol. Dreptul meu la o viață privată a fost aruncat la gunoi și câteva luni a trebuit să mă uit în stânga și în dreapta ca nu cumva să fiu atacată.”

Și Patricia mi-a povestit despre un caz special, care îi dă fiori în continuare. Este vorba despre o tipă care și-a făcut în total opt-zece conturi de Facebook de pe care i-a trimis amenințări. După o vreme, a renunțat la a-i mai scrie Patriciei cum ar trebui să moară și i-a declarat că o iubește, cerându-i iertare. Le scria în paralel și oamenilor cu care interacționa Patricia online.

cyberbullying agresiune internet cum ne protejam 2

După ce primea block de la toți cei deranjați, stalkerița își mai făcea câte un cont fals ca să poată continua dialogul. „Asta se întâmpla toamna trecută, iar în februarie mi-a scris din nou un ditamai mesajul cu un scenariu în care se pretindea mamă singură a doi copii, se plângea că lucrează la un magazin non-stop și îmi spunea că are nevoie de ajutorul meu ca să se simtă bine în corpul ei. Am simțit cumva că nu este sinceră, iar peste câteva zile așteptările mi s-au confirmat: nu s-a putut abține și a comentat ceva urât la una dintre postările mele.”

Potrivit studiului Bitdefender, 65% dintre tineri admit că au fost direct marcați de hărțuirea suferită online: „Ei petrec cel mai mult timp pe platformele de social media și au o vârstă la care pot fi foarte ușor influențați și afectați”, spune Adina Militaru. Cei mai mulți adolescenți au mărturisit că aceste incidente le-au scăzut încrederea de sine și i-au determinat să se izoleze de ceilalți. Mai puțini, dar deloc de neglijat, sunt cei care au recunoscut că au suferit de depresie (20%) sau au compensat lipsa prietenilor din mediul online prin consum de alcool sau droguri (5%).

Magneții de cyberbullying

Textele și fotografiile pe care le postează Patricia vizează interesele tinerilor privitoare la imaginea corporală, sexualitate, literatură, muzică, modă, artă și își dorește ca, alături de comunitatea care s-a format în jurul site-ului ei, să reprezinte o voce necenzurată a frumuseții, abordând subiecte inconfortabile, dar necesare. Oana Maria urmează același traseu al activismului în spațiul online pentru cauze legate de feminism, rasism și xenofobie. „Cred că, deși mi-au scris destule femei lucruri urâte, cele mai multe mesaje de ură le-am primit de la bărbați, probabil din cauză că nu suportă ideea că o femeie are atâta încredere în ea, e inteligentă, e vocală, nu se supune standardelor, se epilează când are ea chef și mai pozează și nud, pe deasupra. Îi sperie faptul că tu promovezi schimbarea lumii cu care ei s-au obișnuit.”

Raluca este unul dintre acei oameni care, atunci când se descriu pe ei înșiși, nu uită să menționeze și neajunsurile: „La 25 de ani am devenit mamă, iar cinci luni mai târziu am rămas singură cu o fetiță, o pisică, o depresie severă, facturi, împrumuturi și… 60 de kilograme în plus. Am învățat să trăiesc din nou și acum vreau să le învăț și pe alte femei să prindă curaj. Încerc mereu să explic că femeia nu «trebuie» să fie slabă, să spele, să gătească, să poarte părul lung, să se machieze, să îşi pună unghii false, să poarte sutien sexy, să fie docilă, să nu vorbească urât, să nu facă sex, să urmeze o dietă, să culeagă levănțică, să poarte roz, să vorbească doar când e întrebată, să vrea copii. Femeia «trebuie» să fie cum şi cine vrea ea să fie”.

Andreea pornește la vânătoare de haine vintage și antichități de câte ori are ocazia, este pasionată de lectură, modă, frumsețe, artă, istorie și… de tot ceea ce strălucește. I-am descoperit recent canalul de Youtube și deja m-am delectat cu câteva zeci de clipuri de-ale ei. Nu aș fi luat-o în considerare pentru materialul despre bullying, pentru că este o prezență foarte subtilă, delicată și noncombativă, dar mi-a atras atenția un fir roz din video-urile ei, referirile la cei care ar putea să îi interpreteze nepotrivit anumite afirmații. Am intuit că face aceste mențiuni din cauză că nici pe ea nu o ocolesc reacțiile neplăcute: „Deseori se întâmplă să primesc comentarii negative atunci când îmi prezint cele mai recente achiziții.

Pe de o parte, aceste clipuri strâng foarte multe vizualizări, iar pe de altă parte sunt un prilej bun de a arunca acuze cu privire la proveniența lucrurilor: ba că vin dintr-o familie bogată, ba că sunt întreținută de bărbați, ba că am venituri ilegale sau mai original – asta a apărut recent – că video-urile mele sunt o sfidare la adresa poporului român. Cumva, pentru unii, este imposibil de înțeles că există și femei care pot avea succes pe cont propriu. De asemenea, sunt o paria a societății din cauză că postez clipuri pe Youtube în loc să cresc copii și să mă îngrijesc de o familie. Un alt subiect care îmi aduce insulte îl reprezintă aspectul fizic și pasiunea pentru vintage: «Te îmbraci ca o babă», «Zici că ai 80 de ani, când mori?», «Ai dat bani pe hainele alea sau le-ai furat de la un mort? »”.

Completez și eu cabinetul de curiozități cu unul dintre comentariile pe care le-am primit pe blog: „Dacă pui un critic literar să citească ce scrie asta, cred că și-ar vomita mațele. Ghidați-vă în viață după Burtea, care le scoate din Burtea. Articolele ei dețin tristețea, melancolia și alte tâmpenii patetice, siropoase și tâmpe. Dar chiar nu voi mai da niciun comment pe blogul acestei găini, că tot niște bovine bine ancorate în contemporaneitatea lor de rahat sunteți”.

Cyberreacție în lanț

Revenind la studiul Bitdefender, se pare că unul din cinci tineri români cu vârsta sub 18 ani hărțuiește online alte persoane de teama de a nu deveni la rândul său ținta unui atac. Peste o treime consideră că victima merită să fie agresată din cauză că este „enervantă”, în timp ce alții sunt violenți din dorința de a-și impresiona cunoscuții. Recent, a circulat online filmarea cu fata din Oradea lovită și umilită de colegele de liceu, ocazie cu care am semnalat într-una dintre postările mele un soi de atitudine față de agresor care concurează cu succes actul de agresiune în sine: „F***- vă în gură de m***** jegoase. De eram acolo eu, rupeam ficații în voi, t*******, că nu vă mai ajunge p***, fir-ar în gura voastră de zdrențe penale.”

Oana Maria mi-a mărturisit că oscilează între două atitudini: „cea înțelegătoare și înduioșată de ignoranța oamenilor și cea nervoasă și frustrată, care s-a plictisit să vadă atâta prostie în jur.” Pe mine m-a impresionat că am descoperit în reacțiile ei acea doză de înțelepciune necesară pentru a le întinde o mână celor care lovesc cu bâta: „Încerc să înțeleg oamenii diferiți de mine, să le dau o șansă și chiar iubire, de ce nu? De aici vine «înțelepciunea» asta a mea, din faptul că știu că majoritatea oamenilor urăsc pentru că nu au parte de suficientă iubire”.

cyberbullying agresiune internet cum ne protejam 2

Patricia adoptă aceeași strategie în cazul comentariilor negative cât de cât constructive, care invită la conversație. „Dacă e doar ură sau răutate gratuită, le șterg și blochez persoanele respective.” În privința acestor mesaje dure, Raluca spune că a realizat că „acești oameni vin pe pagina mea special pentru a căuta ceartă. Îi blochez și fac publică fiecare amenințare. Toate amenințările trebuie să fie luate în serios.”

Pe lângă semnalizarea fenomenului, campania Bitdefender își propune să strângă 50.000 de semnături pentru o petiție online menită să justifice lansarea unui buton de Facebook reactions contra cyberbullying. Acest buton nu ar fi unul de raportare, cenzurare sau coerciție directă asupra utilizatorului, ci ar urma să reprezinte un simbol pentru sancțiunea socială. „Credem că am reușit să mișcăm puțin acest ecosistem viciat al agresiunii online și am reașezat puțin raporturile între agresori, victime și audiența pasivă, făcându-i pe fiecare să conștientizeze implicațiile cuvintelor, dar și ale tăcerilor.

Ne-am propus să scoatem oamenii din letargia asistării la agresiuni online și sperăm că le-am dat curaj să capete o voce și să amendeze comportamentele nepotrivite, fără teamă. Le-am dat victimelor un imbold să ia poziție și agresorilor șansa de a reflecta la consecințele atitudinii lor. Dacă perechile de ochi se vor încrunta a dezaprobare, lucrurile vor sta diferit. În mediul online, a te încrunta a dezaprobare poate echivala cu apăsarea butonului anti-cyberbullying”, spune Alina Galeriu.
Pe de altă parte, toate fetele mi-au spus că simt din plin și efectele solidarității online.

„Din fericire, mă bucur de o comunitate extraordinară care m-a sprijinit și s-a implicat ori de câte ori a fost cazul, iar sprijinul lor cântărește mai mult decât orice răutate, oricât de dureroasă”, mi-a scris Andreea Balaban. Nu pot să nu amintesc aici cuvintele unui cititor al blogului meu, care l-a atenționat pe autorul mesajelor-fluviu că nu face corect acordul dintre subiect multiplu și predicat: „Asta în vreme ce textele Iuliei sunt niște mici bijuterii literare. Atenție – LITERATURĂ!”. Pentru mine a fost extrem de incomod, așa că aș avertiza pe oricine se teme de valurile de răutate că va găsi în mediul online și o rezervă prețioasă de dragoste necondiționată.

Antidotul pentru ură

  • „Știu că este greu să mergi înainte când ești constant pus la pământ, demoralizat, umilit, jignit, însă cea mai bună răzbunare rămâne succesul, iar succesul vine dacă ești dispus să muncești pentru el.” (Andreea Balaban)
  • „Singurul sfat pe care pot să ți-l dau este să nu postezi poze cu copii pe site-urile de socializare. După experiența prin care am trecut, am învățat să blurez toate pozele în care se află fetița mea sau copiii altora. Cât despre teme controversate… GO, Girl! În cărțile de istorie nu găsești nimic despre femeile tăcute. Am luptat mult ca să ajungem să avem o voce și ar fi trist să nu o folosim.” (Raluca Jensen)
  • „Petiția rămâne activă pe nutastaura.bitdefender.ro și fiecare semnătură ajută în continuare, pentru că suntem în mijlocul demersurilor de abordare a celei mai mari platforme de social media.” (Adina Militaru)

De Iulia Burtea, foto: Colin Leaman, Yannis, Vlamos, Guliver/Getty Images

roxana.cornac
roxana.cornac@glamour.ro