Amalia Dobre
|
Mood Board
Delicii literare, vizuale, culinare de la editorii, colaboratorii și prietenii Glamour

„I Hate Suzie“, de și cu Billie Piper, în rolul unei actrițe de 30 și ceva de ani, împinsă să reconsidere toate relațiile din viața ei, după ce telefonul îi este piratat și niște fotografii private devin publice. Fiecare dintre cele opt episoade e centrat pe o emoție: șoc, rușine, frică, furie ș.a.m.d. Numai că în ciuda acestei structuri aparent rigide, serialul amestecă genurile într-o autoficțiune propulsată de tone de umor și de un personaj feminin care e, fără ascunzișuri, „a mess”. Ioana Chira 


Incultura mea e vastă, așa că am aflat abia luna asta de existența unui artist român fabulos. Pictor și sculptor, Horia Damian se naște în 1922, expune o dată la Ateneul Român, înainte să se instaleze definitiv la Paris în 1946. Acolo îi cunoaște pe Fernand Léger, Brâncuși și Yves Klein (cu care se împrietenește pe viață), iar mai târziu, îl întâlnește și pe Salvador Dalí, care îi propune să construiască intrarea monumentală a Teatrului Muzeu de la Figueras. Nu fac doar name dropping, dar într-o călătorie prin lucrările lui le vezi tuturor amprenta. M-am îndrăgostit iremediabil de galaxiile lui brâncușiene din anii '70, de seria de piramide (una dintre ele se poate vedea la MARe), de porțile înstelate și de marile coloane, de vaporul din 2002 și mai ales de marele zid cifrat (2002), pe care nu l-am găsit însă în nicio formă online, doar într-un catalog scos de MNAC în 2009. Karin Budrugeac 


Vă rog mult, mult, să vă uitați la „I know this much is true“, o mini serie HBO unde Mark Ruffalo joacă excepțional rolul unor frați gemeni legați unul de celălalt de nevoi emoționale și fizice. Ruffalo a câștigat și un Emmy pentru rolul ăsta și îmi doresc mai mult ca oricând să ia și un Golden Globe. Liliana Niculescu


La începutul anului, Rijksmuseum și-a mărit colecția de opere de artă digitalizate și lăsate la liber pe site-ul lor (ba chiar ești încurajat să le descarci gratuit sau să le colecționezi acolo), așa c-am îmbrățișat alternativa la scrollatul fără noimă pe Instagram. Iar faptul că poți să-ți alegi detalii specifice din picturi, mi-a dat serios de „muncă”. Cine ar putea să-i reziste unei maimuțe care ține în brațe o pisică? Sau mâinilor din care nu lipsesc niciodată florile? Irina Munteanu 


Posterele create de artistul britanic Babak Ganjei, în special cel cu „I’m in the bush outside and I love you”. Natalia Muntean


Tacita Dean și operele sale explodate în nori, munți și zăpadă făcute din cretă pe tablă neagră, pe care am descoperit-o în cartea lui Ali Smith (vezi „Ce-am citit“). Sper ca la un moment dat să reușesc să le văd într-un muzeu și să trăiesc un pic, literalmente, cu capul în nori. Emilia Barbu 


Am văzut multe lucruri în perioada asta, LIVE mă refer. Acest text e scris când mai era un pic și pleca revista la tipar, asta înseamnă că am văzut cum n-am timp să văd mare lucru să vă recomand, și Mercur era retrograd (e important, nu glumesc!). Pe scurt, în ultima săptămână, vreau să spun că am văzut cum a căzut o poliță de pe perete cu tot ce era pe ea, am văzut cum s-a blocat ușa de la cameră cu mine pe dinăuntru (de două ori!), am văzut cum pâlpâia semnalul roșu de la alarma de gaze în timp ce țiuia anormal de tare, am văzut cum n-am portofelul la mine în fața casierului de la Mega după ce am pus toate produsele în sacoșă ș.a. Dar dacă vreți să vedeți musai ceva recomandat de mine, vă rog să vedeți videoul de la pagina xxx. Amalia Dobre


Un spectacol de teatru, „Fluturii sunt liberi“, în regia Anei Maria Ursu, care este special pentru că este accesibilizat pentru persoane nevăzătoare și, totodată, este produs de un spațiu cultural independent din Timișoara pe care abia aștept să-l vizitez într-o zi, Teatrul Basca. Ioana Ilie


Ro.Areal, un cont de Instagram care „expune“ portofoliile unor fotografi români contemporani. Așa am descoperit câteva proiecte pe care nu le știam și pe care mi-aș dori să le văd urcate pe pereți, prin vreo galerie bucureșteană. Printre ei, Kincső Bede, Andrei Venghiac sau Patricia Moroșan. Mirela Ujică 


O lecție de istorie și puterea supraviețuirii: seria de cinci filme Small Axe (pe HBO GO) trezește în tine simțul dreptății, dar te lovește în același timp și cu povara neputinței. O comunitate de oameni din Indiile de Vest se mută în Londra după al doilea război mondial, dar descoperă că noua lor viață nu este ușoară și că toate nedreptățile au la bază rasismul. Cele cinci filme au povești și personaje distincte, filmate în stiluri diferite. Sunt valoroase și individual, dar mai ales împreună, pentru că formează o imagine completă a vieții acestei comunități din perioada 1960-1980. Mădălina Ionescu


Seria „Call my agent” de pe Netflix: viața unei agenții de star management din Paris, fiecare episod e dedicat unei vedete (reale) a cinematografiei franceze sau internaționale (care își joacă propriile roluri cu umor și ironie) și a greutăților din viața de actor, dar mai ales a agenților. De la Isabelle Adjanii la Isabelle Huppert la Monica Bellucci sau Sigourney Weaver. Îmi place mult de asistenții agenților, Hervé, interpretat de extravagantul artist Nicolas Maury, și Noémie (Laure Calamy): două personaje care își duc trăirile la extrem, adorabile și amuzante. Ioan Maxim


Ce am citit


Bucata asta de poezie din „My Own Private Patriarchy” de Jennifer Chang pe care am descoperit-o la una dintre ilustratoarele mele favorite, Andreea Cristea (@abbandonosole):

One father had no patience for teaching his daughter how to ride a bike.

How to drive a car, how to tell the truth.

How are driving and lying not the same motion forward, faster and forward, keep going, keep going… 

Mirela Ujică


Pe Rebecca Solnit o mai citisem ocazional pe site-ul The Guardian, dar abia după ce am terminat cartea Mama tuturor întrebărilor (editura Black Button Books), i-am devenit fan. Eseurile ei vorbesc despre presiunea rolurilor de gen, reducerea la tăcere a femeilor și a bărbaților, felul în care înțelegem azi consimțământul și puterea, nevoia de a schimba regulile. Pe una dintre multele pagini ale căror colțuri le-am îndoit scrie: „Alte epoci și alte culturi și-au pus cu totul alte întrebări decât noi: Care este cel mai semnificativ lucru pe care-l poți face cu viața ta? Care este contribuția ta în lume și în comunitate? Trăiești conform propriilor tale principii? Care va fi moștenirea ta? Poate că obsesia noastră pentru fericire este o modalitate de a nu ne pune astfel de întrebări, de a ignora cât de vastă ar putea fi viața noastră, cât de eficientă ne-ar putea fi munca și cât de cuprinzătoare iubirea.” Ioana Chira


Richie Culver (@richieculver) își menține locul în topul de obsesii personale. Așa că pentru motivaționala zilei, crize existențiale, gânduri spuse cu voce tare, screenshoturi pe Insta cu un strop de hate, artă supraapreciată și subapreciată în același timp, știu exact unde să mă opresc. Irina Munteanu


Dacă urmăriți newsletterul Glamour, știți deja multe lucruri despre noi. Despre mine, spre exemplu, știți că am început să citesc „On Photography“ a lui Susan Sontag, pentru că am fost obligată de fotograful Codruț Sebastian Neguț sau Sebastian Codruț Neguț (cu el am lucrat la videoul de la pagina xx despre care vă spuneam, dacă vreți să-l vedeți, nu e târziu nici acum). N-am mai avansat, tot acolo sunt cu ea, deci n-aș mai ști ce să spun în plus acum. Abonați-vă la newsletterul Glamour! Amalia Dobre


Am continuat cu poezia feminină, așa că m-am delectat cu noul volum al Svetlanei Cîrstean, apărut la începutul anului (Sînt alta, editura Nemira) și am descoperit seria scoasă la iveală în urma atelierului de poezie queer Art200, coordonat de Teona Galgoțiu, pe care le găsiți pe revista online Cutra. Un extras:


Mama-i rasistă

(așa zice tata,

și tot s-a căsătorit cu ea până la urmă)

Mama-mi spune

„ești fată (cred)

îți plac fetele (crezi).

O să te rezolv eu.”

Poate ea e cea mai rea dintre toți. (Sia Piperea)

Karin Budrugeac


La finalul anului trecut, l-am descoperit întâmplător pe Matei Călinescu, critic, teoretician și profesor, care împreună cu bunul său prieten, Ion Vianu, au gândit o minunăție de volum, „Scrisori din exil", unde au adunat corespondența de aproape 20 de ani dintre două lumi – Elveția și SUA. În contextul unei pandemii care ne cam răpește bucuria de a ne vedea prietenii așa cum ne-am dori, paginile astea de iubire prietenească între doi oameni care se știu de o viață vin ca o gură de aer. Liliana Niculescu


Despre cum poți atrage prosperitate financiară, aleatoriu, prin motorul de căutare preferat la nivel planetar. Am extras 2 liste esențiale și încep cu cea mai interesantă: top 10 nume de copii care vor avea noroc la bani în viață. Alexandru, Adrian, Eugen, Lucian, Camil, Bernard, David, Eric, Marius, Vlad. Din păcate nu erau și nume de fete. Lista de culori care atrag banii în funcție de zilele săptămânii e precisă cu nuanțele și nu discriminează: luni – argintiu și ivoriu; marți – violet și vișiniu; miercuri – verde deschis și violet; joi – galben lămâie și piersiciu; vineri – albastru deschis și galben lămâie; sâmbătă – maro și turcoaz; duminică – auriu, teracota și alb lăptos. Elisabeta Gedo

Ali Smith, „Spring“ – am ales cartea asta în timp ce fata din librărie îmi spunea că ar cam trebui să citesc și „Autumn” și „Winter” înainte, dar pe lângă faptul că mi se urâse de amândouă și voiam cu oareșce disperare un germene de speranță și de primăvară, știam că Ali Smith nu poate să facă ceva care să fie altfel decât extrem de haotic și de coerent în același timp. De asemenea, știam că Ali Smith vorbește pe limba creierului meu și că orice ar face, ne înțelegem. E o carte pe care am subliniat-o aproape integral, care trece de la simplitate și drăgălășenii la ropote de pumni în stomac, aproape la fel de natural ca viața. Brexit (când abia ce se vota), Rainer Maria Rilke, centre de imigranți, vieți intersectate, social media, Scoția, limba galeză și tot ce are de-a face cu speranța se amestecă în mod perfect (și totodată haotic), fix ca-ntr-un vis.  Emilia Barbu


Un lucru pe care l-am făcut în această pandemie a fost să încep vreo 17 cărți, unele citindu-le în paralel și ajungând la final doar cu câteva. Acum combin „Serotonina” lui Michel Houellebecq cu Viața mincinoasă a adulților” de Elena Ferrante. O combinație ce puțin... interesantă! Natalia Muntean


Ce am ascultat


Podcastul The Great Women Artists, creat de istoricul de arta Katy Hessel, care povestește despre artistele care nu au avut parte de recunoaștere din partea criticilor de artă și a publicului. Podcastul vine la pachet cu un profil de Instagram unde poți afla mai multe despre fiecare artistă în parte și admira imagini cu arta acestora. Natalia Muntean


Tot ascult Nick Cave, The Kills și PJ Harvey pe repeat pentru că asta-ți face Peaky Blinders. Îți amintește că la finalul listei de Discover Weekly ai muzica aia pe care ai iubit-o la 20 de ani și-o vei iubi probabil și la 80. Mirela Ujică


Cum se invită la împerechere pițigoii din București. Cei care au chef de așa ceva dimineața devreme sunt adesea și ceasul meu deșteptător. Orice alun mai stufos sau corcoduș clasic este un potențial loc de joacă pentru aceste păsări de până-n 10 grame. Deși nu are legătură cu realitatea, descrierea cântecului lor din Determinatorul Societății Ornitologice din România m-a făcut să cred că oamenii de știință sunt un fel de poeți: „un tic-cir-cir-cir-cir ușor mirat și melancolic și un ți-ți-ți-țrrr încrezător și rapid" sau „ti-tiu, ti-tiu, ti-tiu" sau titidi". Elisabeta Gedo


Sunt în perioada de ascultat coveruri, așa că am trei recomandări pentru care o să-mi mulțumiți mai târziu: Can't Get You out of My Head – AnnenMayKantereit x Parcels, I follow rivers – Triggerfinger și SOS – Portishead. Liliana Niculescu


Cea mai bună companie muzicală din ultimele săptămâni a fost Matt Berninger (de la The National), cu al său „Social Distancing Distortion”, un playlist pe Spotify pe care-l actualizează des. Un mozaic senzațional cu Leonard Cohen, Nick Cave & The Bad Seeds, Interpol și atâția alții. Mădălina Ionescu


Am ascultat de vocea mea interioară, care știe dintotdeauna să mă țină în echilibru și să mă ferească de orice pericol, care mă pune la adăpost de oameni sau situații care mi-ar face rău, vocea mea de „înger îngerașul meu”; și ea a zis „Ai curaj, poți să fii cine ești și el nu o să fugă, ba chiar o să vrea mai mult”.  Karin Budrugeac


Pe repeat preț de cel puțin o săptămână cel mai recent și hipnotizant album semnat Bicep, „Isles”. Un electro pur, simplu, fără înflorituri, dublat de vizualuri care îți pătrund în minte și-n ochi și nu mai ies de acolo oricât de multe ori ai asculta. Albumul perfect pentru atunci când trebuie să scriu sau să mă concentrez.  Emilia Barbu 


Când a trimis Emilia Barbu recomandările ei pentru acest mood board, eu și vecinii mei eram în a treia sau a patra zi de ascultat pe repeat ceva de la Caroline Polachek (dacă urmăreați newsletterul Glamour, acum știați ce piesă, de-aia insist și cu el). Și m-am gândit atunci că ea ascultă un album măcar, tot e mai bine. Între timp am schimbat și eu piesa, acum ascult (aproape) pe repeat „Hit Me Where it Hurts“, tot Caroline, pe care vreau să i-o dedic lui mercur retrograd. Amalia Dobre


De când în fiecare duminică îmi petrec o oră-două făcând ordine prin casă (o rutină care m-ar fi exasperat înainte de martie anul trecut, în timp ce acum mă amăgește cu iluzia controlului), dau play simultan la The Sunday Read, episodul de weekend al podcastului The Daily. Printre cele mai bune eseuri ascultate: „Facing the Wind”, al lui Carvell Wallace, despre adevărurile dificile împărtășite copiilor lui, în mijlocul pandemiei și al protestelor Black Lives Matter. Ioana Chira 


Am ascultat recent minunatul album din 1987 al lui Sylvester, „Step II”, scos de la naftalină de Pitchfork în seria lor săptămânală „Sunday Review”. Nu cred că mai are rost să spun câte ore de disco și soul am ascultat de atunci, dar m-am ales cu o dilemă – cum se face că știu pe de rost atââât de multe versuri din piese de acum 30-40 de ani pe care nu-mi amintesc să le fi ascultat vreodată sau poate doar în treacăt? Irina Munteanu


Ce ne place acum


Circa.art e platforma online ce însoțește un proiect de artă publică prin care reclamele de pe cel mai mare billboard din Europa, aflat în Piccadilly Circus, sunt întrerupte zilnic, timp de două minute, pentru a difuza o lucrare de artă digitală. Lucrările și artistul se schimbă în fiecare lună. Totul a început în octombrie cu Ai Weiwei, însă eu am ajuns să dau refresh la site abia în ianuarie, când i-a venit rândul lui Patti Smith. Pe lângă livestream-urile din Londra, Circa.art dezvăluie zi de zi noi texte (versuri, note personale, interviuri, scurte eseuri), imagini de arhivă și înregistrări video care îți dau senzația că parcurgi un fel de jurnal al artistului. Ioana Chira 


Să călătoresc! Dar doar cu gândul, pentru că am descoperit driveandlisten.herokuapp.com, un site unde te poți plimba cu mașina în aproape orice oraș îți dorești. Praga, păzea că vin! Liliana Niculescu


Această felicitare cu nalbă ilustrată nu oricum: dosul frunzulițelor sunt pline cu ouă de insecte, se văd și câteva afide, o petală este ofilită deja și firul de iarbă vecin cu nalba are porțiuni lipsă fiindcă cine știe ce gândăcel înfometat a gustat din el. Pe spatele felicitării realismul dispare și lasă o chițcană să-și etaleze rochia, pălăria și tocurile înalte. A! Felicitarea am găsit-o într-un SH. Elisabeta Gedo


M-am îndrăgostit de Charles de Vilmorin, băiatul cu chip de pictură devenit recent Creative Director pentru Rochas. Iubirea mea pentru el naște însă înainte de Rochas, mai precis de la descoperirea propriului său brand oponim hiper teatral, extra colorat, cu forme explodate, contururi apăsate, mâneci bufante și tot ce-i mai bun pe lume. Dacă aș fi avut talent cât să pot fugi cu circul, așa m-aș fi îmbrăcat în fiecare zi a vieții mele. Emilia Barbu 


Îmi plac plantele, dar recunosc că-i mai degrabă o relație de love & hate. Așa că în acest dans botanic, suntem numai trei momentan, subsemnata, un cactus și o aloe vera. În rest, mă las furată de orice creație cu flori, probabil pentru a umple acest gol din viața mea. Am pus ochii pe art printurile cu lalele, semnate de Irina Neacșu, designer și artist botanic. (irinaneacsu.com) Mădălina Ionescu


Oglinzile foarte instagramabile create de Gustaf Westman (@gustafwestman), inelul chevaliereDenise” de la Louise Damas (@louisedamas) și rochia Rose Loren de la Coco Fennell (@cocofennell), după ce am văzut  „Promising Young Woman”. Natalia Muntean


Cred că am stabilit deja de acum câteva luni că e inutil să mai fac crush-uri pentru altceva în afara universului domestic. După ce am investit în oale pastel (da, oale), cele mai frumoase pahare, un braț de cărți și prea multe lumânări ca să le mai țin șirul, următoarea mea obsesie se numește TEKLA, un brand danez de așternuturi, pijamale, pături și alte lucruri apretate, în rigurosul stil scandinav. Mirela Ujică


O cameră foto instant de la Lomography, într-o ediție specială dedicată lui William Klein, unul dintre pionierii fotografiei de stradă și un maestru al nerespectării regulilor. M-am pregătit deja cu teancuri de film și idei, așa că abia aștept să pun mâna pe ea! Irina Munteanu


Masterul de Studii Vizuale și Societate de la SNSPA din care mai am un semestru a fost pentru mine în ultimul an și jumătate un safe space în care am cunoscut oameni noi, am simțit că-mi pun creierul în funcțiune și că fac ceva în direcția acelui lifelong learning la care tot aspiram fără direcție. Am terminat ultima sesiune și simt deja că mi-e dor, e extrem de reconfortant să îți reiei studiile la o vârstă la care nu mai crezi în note sau răspunsuri greșite ci în faptul că ideile și soluțiile vin din discuții și dezbateri, nu dacă stai doar încuiat/ă în capul tău. 10/10 recomand. Karin Budrugeac