România, țara mamelor minore

România are cea mai mare rată de nașteri în rândul mamelor adolescente din Uniunea Europeană. E un fenomen despre care se crede că e răspândit doar în rândul comunităților rome, dar dacă nu e așa?

Nicoleta are 12 ani. Are păr lung, de Cosânzeană, și poartă un hanorac negru cu sclipici. E așezată pe un pat cu așternuturi roz. De fapt, totul e roz în camera ei: pereții, draperiile, fața de masă. În brațele ei mici tușește un copil de câteva kilograme. E al ei, dar Nicoleta ezită să-l liniștească. L-a născut în urmă cu două luni, în urma unei intervenții cu câteva complicații. Mama ei, mama „soțului“ ei, cumnatul și bunica Nicoletei se uită la ea, apoi la copil.

Nicoleta e din comuna Râmnicelu, o localitate care s-a aflat, la un moment dat, în centrul unui scandal internațional. O fetița de cinci ani, apoi una de nouă ani, au fost „măritate“ în urmă cu câțiva ani, iar evenimentele au atras atenția presei internaționale și a autorităților.

E adevărat, Râmnicelu nu mai e astăzi un loc cu zeci de mame minore – în 2002, în sat s-a construit o biserică penticostală, iar populația romă a început să se convertească masiv și să-și căsătorească copiii după ce împlinesc vârsta de 18 ani -, în schimb, România e în continuare în acest top al țărilor membre UE.

În 2016, conform datelor Ministerului Sănătății, peste 17 000 de adolescente au devenit mame. Cele mai multe dintre ele provin din mediul rural, însă nu obligatoriu din familii de etnie romă. Lipsa educației sexuale și sărăcia sunt printre cauzele principale ale unui fenomen care a situat țara noastră, conform Eurostat, pe primul loc în Europa în 2013 după numărul de nașteri în rândul mamelor adolescente – 15,6%.

Deși nu există date defalcate după etnie, doctori și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale susțin că ponderea nașterilor în familiile de ne-romi a început să crească în ultimii ani. Luiza Udrea e psihoterapeut și a cutreierat toată țara pentru a oferi terapie și consiliere fetițelor care deveneau mame la începutul adolescenței.

„Am lucrat nu doar cu romi, ci și cu multe fete din medii sociale OK, cazuri din familii bune, cu părinți medici sau avocați“, spune ea. „Incidența cazurilor de adolescente însărcinate se leagă cu disfuncționalitatea familiei din care provin. Vin din familii destrămate – nu neapărat familii divorțate, ci și familii care au și manifestă abuz verbal, fizic sau moral. Din familii în care unul dintre părinți este absent emoțional, în care nu se interesează de copil, în care nu există comunicare cu adolescentul. Familii tradiționaliste, pentru care contează doar să câștigi bani să pui o bucată de pâine pe masă.“

Maria e una dintre adolescentele care au ajuns în cabinetul ei după ce-a născut la 16 ani. Mama Mariei e medic, așadar te-ai fi așteptat să-i explice fetei ce înseamnă menstruație, contracepție și relații sexuale, însă lucrurile nu au stat așa. „Când a venit prima dată, era foarte speriată și nu avea deloc încredere în mine“, își amintește psihologul. „Credea că mă voi comporta ca toți ceilalți adulți din preajma ei“. Adică, ca mama care nu a întrebat-o niciodată cum se simte ori ca tatăl care a fost mai întotdeauna plecat prin delegații.

Maria nu și-a dat seama de la început că e gravidă. Elevă la un liceu cu profil economic din capitală, cunoștințele ei despre relațiile sexuale și propriul corp erau reduse. Când i-a întârziat ciclul în prima lună, nu s-a alarmat. A crezut că e o situație normală pentru vârsta ei. Apoi, a remarcat că se îngrașă, dar tot a ezitat să facă un test de sarcină. Abia după ce a vorbit cu o colegă de clasă și a mai citit câteva lucruri pe Internet, și-a dat seama că în interiorul ei mai e o ființă.

În școlile din România, informațiile despre educație sexuală se regăsesc în materia educație pentru sănătate, un curs opțional care poate fi inclus în programa elevilor doar dacă administrația școlii ia această decizie împreună cu părinții, în cazul gimnaziului, și cu elevii, în cazul liceului. În anul școlar 2014-2015, doar 6% dintre elevi au beneficiat de aceste cursuri.

Ana Maria Gheorghiu este coordonatorul Coaliției pentru Egalitate de Gen. În septembrie 2015, membrii Coaliției au făcut un apel public pentru introducerea orelor de educație pentru sănătate printre materiile obligatorii în școală. „Motivele oficiale pentru care a rămas și rămâne o materie opțională este faptul că se consideră că programa școlară este foarte încărcată“, explică Gheorghiu. O cauză secundară este și lipsa de pregătire a cadrelor didactice. Așa că cei mai mulți adolescenți își iau informațiile de pe Internet.

Maria a ascuns sarcina de părinții ei nu de frică, ci pentru că, după ce a trecut șocul, a transformat totul într-o fantasmă. Îl iubea mult pe tatăl copilului, student la facultate, și spera că va forma cu acesta o familie funcțională, așa cum nu a văzut la ea acasă. „Părinții ei erau foarte puțin preocupați de ea“, spune Luiza. „Era genul de relație în care îi dădeau bani și o întrebau dacă a mâncat și atât.“

În timpul sarcinii, Maria nu a mers la școală. După ce a născut, „cu sprijinul părinților și cu foarte multe încercări de negociere cu directoarea, s-a întors“.

În societatea noastră, să naști la 12-13 ani e un tabu”, spune Luiza. În afară de alocațiile pentru copii, autoritățile nu le oferă niciun fel de susținere mamelor tinere, iar societatea le respinge. Riscurile la care se expun sunt foarte mari: frustrări, lipsă de încredere în sine, depresii postnatale și lipsa educației. „Din punct de vedere educațional, rămân la un nivel inferior, iar când se închid în limitele astea, nu se mai dezvoltă nici profesional, nici ca informație, și ajung victime aproape sigure ale oamenilor care vor să profite de inocența sau pregătirea lor mai slabă.”

Am documentat poveștile mai multor mame minore în ultimii doi ani, când am lucrat la un proiect amplu despre fenomenul mamelor minore din România. Am fost atunci în comunități din țară unde am vorbit cu zeci de mame, apoi m-am întors aici, în București. Am descoperit că deși cauzele pot fi diferite – familii disfuncționale și lipsă de educație sexuală versus tradiții și sărăcie – consecințele sunt aceleași.

Singurul sprijin real pe care-l primesc aceste fete după naștere vine de la părinți. De foarte multe ori însă, aceștia nu știu cum să reacționeze, sunt refractari, rușinați, furioși, se distanțează de copile, iar acestea intră în depresii profunde. Terapeutul devine singura soluție, dar câte fete din familii sărace și-l permit?

Implicarea autorităților se rezumă la plata alocațiilor, școala le discriminează, iar părinții sunt consumați de propria dramă. Ce putem face noi, societatea, pentru adolescenții României? Să îi educăm, înainte de toate.

Introducerii educației sexuale în școli ca materie separată, obligatorie, este doar un pas. Luiza Udrea mai are câteva sugestii: „campanii de conștientizare asupra fenomenului în sine – incidența sarcinilor în adolescență, ce înțeleg tinerii despre sexualitate, ce știu, ce nu știu –, un medic care să vină în școli și să le explice ce e mit legat de sarcină și ce nu e, contraceptive gratuite.“

Poate doar așa nu ne vom mai trezi, peste câțiva ani, cu fete care ne întreabă de ce au rămas însărcinate după al doilea contact sexual dacă au folosit prezervativ prima dată.

De Lina Vdovîi, ilustrație de Sorina Vazelina

Taguri: