Pe sub piele: cipurile purtate de oameni nu mai sunt doar în filmele SF

În curând îți va porni mașina, deschide ușa de la casă sau îți va furniza întregul istoric medical. Aceasta este pielea ta, așa cum nu ți-ai imaginat-o niciodată.

Semne există de ceva timp. Telefoanele au trecut de la a fi prinse pe pereți, la a aluneca lejer în buzunarul jeanșilor. Calculatoarele au ajuns de pe birou direct în brațe. De peste urechi, căștile au ajuns direct în ele. Dacă există vreun trend constant în tehnologie, este acesta: micșorează. Micșorează mai mult. Și hai, încă puțin! Hei, la urma urmei, aparatele ar putea la fel de bine să dispară cu totul. De fapt, în viitorul foarte apropiat, tehnologia ne va intra (literalmente) pe sub piele.

Așa începe – cu microcipul. Animalul tău de companie deja are unul, probabil, dar tehnologia funcționează în mod diferit pentru oameni față de, să zicem, motanul Mișu. Microcipurile pentru animalele de companie ne ajută să le localizăm, în caz că se pierd. În cazul nostru însă, se presupune că ar trebui să ne facă viețile mai ușoare. Inovatoarea firmă suedeză Epicenter a început să-și microcipeze angajații încă din 2015 – și nu a făcut-o ca să urmărească pauzele dese sau nivelul de productivitate, ci ca să le dea posibilitatea angajaților de a da comenzi imprimantelor, alături de alte facilități.

Micuțul RFID (identificare prin radiofrecvență) este de mărimea unui bob de orez și îți permite de exemplu să deschizi uși trecând lejer mâna prin fața unui cititor de cipuri. Apoi, la Pause Fest, o expoziție de tehnologie din Australia, 10 VIP-uri s-au oferit să renunțe la biletele normale, din hârtie, în favoarea celor sub formă de microcipuri implantate. Imaginați-vă, așadar, un fel de breloc intern.

Cipul RFID este departe de a fi singurul tip de tehnologie folosit. Grindhouse Wetware, un start-up de biohacking din Pittsburgh, experimentează acum cu implanturi alimentate: cipul RFID este alimentat de aparatul cu care interacționează (spre exemplu, scannerul de carduri de pe ușa biroului), în timp ce implanturile se încarcă intern cu o baterie.

Cofondatorul Tim Cannon și-a introdus în antebraț un monitor ceva mai mic decât un card de credit care îi citește temperatura și o transmite apoi, prin Bluetooth, telefonului său Android. Monitorul, numit Circadia, poate fi folosit atât pentru a controla un termostat, cât și pentru a chema ambulanța în cazul în care temperatura lui Cannon urcă sau scade prea brusc.

„Am făcut asta ca să dovedim că putem concepe și implanta un dispozitiv sub piele, fără a avea însă scopuri medicale”, declara Ryan O’Shea, purtător de cuvânt pentru Grindhouse Wetware. „Cercetăm ce capacități biologice ar fi putut dezvolta în mod biologic oamenii, dar nu au făcut-o. Așa cum este de exemplu cazul bioluminiscenței.”

În acest punct se întâlnesc, de altfel, industria de beauty cu cea tech. „Există un bec LED verde în Circadia, pus acolo strict în scopuri practice: ca să ne dăm seama dacă este conectat la Bluetooth”, povestește O’Shea. „Dar lumina a generat un soi de fundal luminos pentru tatuajul său de pe braț și lumea s-a entuziasmat foarte tare.”

Asta a dus apoi la dezvoltarea lui Northstar, un dispozitiv poziționat sub piele, pe mână, care se aprinde sub forma unei stele roșii. Și asta este tot ce face: arată bine. „Versiunea 2.0 al acestui dispozitiv va include și recunoașterea unor gesturi. Poți să gesticulezi cu mâna și să generezi o reacție, de exemplu să-ți pornești mașina, să închizi ușile sau să aprinzi lumina”, spune O’Shea.

Pentru Grindhouse Wetware tehnologia care a căpătat valențe estetice a fost un accident fericit. Pentru alții, însă a fost diferit. În cazul lui Cindy Hsin-Liu Kao (cercetătoare MIT Media Lab și DuoSkin), ea a pornit (ca atâtea lucruri bune pe lumea asta) de la Beyoncé. „În urmă cu câțiva ani răsfoiam o revistă de modă și am văzut că Beyoncé avea aceste tatuaje metalice temporare foarte cool.

Apoi, ca o tocilară inginer ce sunt, m-am gândit imediat «O Doamne, oare aceste tatuaje sunt și conductoare?». Evident, nu erau. Prin urmare Kao și echipa sa au creat în colaborare cu Microsoft DuoSkin, un tatuaj temporar ca o bijuterie, care rezistă pe piele în jur de trei zile și folosește energie conductoare ca să interacționeze cu alte dispozitive. Aluneci degetul de-a lungul tatuajului și îl folosești ca un trackpad pentru telefon sau îl scanezi cu telefonul ca să ai acces la informația criptată.

Designerul Christopher Bevans a folosit tehnologia lui Kao pentru colecția sa de haine pentru bărbați din 2017: modelele au purtat DuoSkin în timp ce defilau, iar oamenii prezenți în public îi puteau scana ca să afle mai multe informații despre hainele pe care le purtau.

Chris Harrison, profesor de informatică la Institutul pentru Interacțiunea Om-Computer din cadrul Universității Carnege Mellon, lucrează la o idee asemănătoare încă din 2009. „Oamenii vor să facă chestii mai sofisticate cu telefoanele lor, iar răspunsul industriei a părut să fie: hai să punem ecrane din ce în ce mai mari pe ele!”, povestește el. „Treaba asta funcționează doar până la un anumit punct. De ce să nu abandonăm complet  ecranul, în schimb? De ce să nu folosim pielea? În locul iPhone-ului de nouă centimetri de ce să nu ne folosim de întregul os de 50 de centimetri din braț?”

Așa că Harrison a creat (tot în colaborare cu Microsoft) OmniTouch, un dispozitiv purtat pe umăr care îți proiectează interfața telefonului direct pe palmă. O cameră cu senzori de adâncime detectează când și unde ți-ai apăsat pielea, așa că proiecția reacționează o dată cu ea. „Inventarea smartphone-urilor a dat posibilitatea creării tuturor acestor idei și aplicații și servicii. Imaginați-vă ce ar putea însemna asta pentru corpul nostru”, spune Harrison.

E normal să fii circumspect: „Există niște limite, nu? Așadar, ochelarii sunt acceptați, nu sunt înspăimântători, iar asta este pentru că respectă o normă bine definită”, spune Amber Case, antropologul specializat în cyborgi. „Orice ne duce dincolo de această normă devine înfricoșător. Dacă dispozitivul este utilizat în scopuri de recuperare medicală, atunci e minunat.” Desigur, spune Case, chiar și dispozitivele medicale pot fi riscante. „Oamenii au produs aceste stimulatoare cardiace cu Bluetooth care trebuie să fie scoase o dată la fiecare doi ani pentru că sunt instabile; pot fi hack-uite.

Dacă o să ajungem să avem tehnologia atât de aproape de noi, trebuie să fim foarte atenți în privința naturii sale.” Evident că este foarte greu să prevezi viitorul. În fiecare film SF plasat în aniii 2020 îl avem pe Harrison Ford urmărind roboți modificați prin bioinginerie. Dar 2020 este la 2 ani distanță. Iar dispozitivele electronice de pe sau de sub piele au pornit deja pe drumul lor. „E îmbucurător că oamenii vor să ducă treaba asta mai departe.

Așa cum nu putem avea niciodată suficiente nuanțe de ruj, oamenii vor să se joace cu chestiile astea. E distractiv”, spune Nina Jablonski, profesor în departamentul de antropologie de la Universitatea Penn State. „Suntem ființe extrem de vizuale. Cu cât ceva este mai nou și mai captivant, cu atât mai bine.

Îmi imaginez un viitor în care oamenii vor fi capabili să adauge corpurilor lor lucruri mult mai scumpe decât un tatuaj, tocmai ca să confere acest aspect mult mai dinamic pielii. Și totodată funcțional! Ca plasturi care monitorizează radiațiile UV sau temperatura corpului. Este extraordinar să te gândești la lucrurile astea.”

De Lauren Savini, traducere și adaptare de Emilia Barbu, foto: Guliver/Getty Images

Taguri:
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe glamour.ro