Cât de periculos e glutenul pentru sănătatea ta?

Grâul a devenit unul dintre cele mai controversate alimente de pe planetă din cauza faptului că are în componenţa sa gluten – o proteină care, susţin unii, cauzează o mulţime de afecţiuni, de la obezitate la depresie. Catherine Price a investigat ce efecte are glutenul şi a încercat să afle care este, de fapt, adevărul.

În primăvara anului 2014, Sheela Pai a încetat să mai mănânce făinoase. Avocata în vârstă de 35 de ani din New York avusese, de-a lungul anilor, diferite simptome care păreau să nu aibă o legătură directă între ele: oboseală, stări de leşin, inflamaţii şi o puternică senzaţie de foame la numai o oră după ce lua masa. În cele din urmă, a ajuns să se întrebe dacă nu cumva aceste simptome sunt cauzate de dieta sa. După câteva experimente nereuşite cu diferite alimente, s-a hotărât să renunţe la produsele din făină de grâu. Când a făcut asta, viaţa ei s-a schimbat.

Mai slăbisem şi în trecut, dar de această dată a fost diferit. Kilogramele se topeau pur şi simplu şi, pentru prima oară, nu mă mai simţeam lipsită de energie la 3 după-amiaza şi nu mai adormeam greu. Tenul meu se curăţase complet. Nu mai aveam o senzaţie de balonare, iar exerciţiile fizice chiar dădeau rezultate“, explică Pai. Starea sa de spirit s-a îmbunătăţit. Prietenii ei spuneau că e o persoană total diferită.

Pai nu a fost diagnosticată cu nicio boală cauzată de gluten, însă a observat că, dacă mânca mai multe produse făinoase într-o săptămână, simptomele reapăreau. În prezent, nu mai consumă deloc gluten şi vrea ca această schimbare să devină permanentă. „Nu îţi dai seama cât de bine te poţi simţi până nu încerci.“ Pai nu este singura care a renunţat la gluten. În America zilelor noastre, în care sunt lăudate cerealele ţării şi se consumă produse făinoase la aproape fiecare masă, asistăm la o revoluţie împotriva glutenului. Această revoltă a fost puternic influenţată de două cărţi de succes – Wheat Belly, a lui William Davis, care s-a vândut în peste un milion de exemplare, şi bestsellerul lui David Perlmutter, Grain Brain. Teoriile celor doi au fost promovate de o mulţime de oameni, de la experţi în nutriție la bloggeri culinari, şi au convins nenumărate persoane că grâul, unul dintre cele mai îndrăgite alimente, ne face rău.

Vedete ca Gwyneth Paltrow, Miley Cyrus sau Russell Crowe s-au arătat încântate de rezultatele dietei lor fără gluten, însă nu doar celebrităţile au adoptat acest regim. Potrivit unei recente cercetări de piaţă, aproximativ 30% dintre americani încearcă să reducă sau să elimine glutenul din alimentaţia lor, în timp ce 63% dintre ei consideră că o dietă fără gluten le poate îmbunătăţi sănătatea fizică şi mentală. Reacţiile împotriva glutenului au devenit atât de puternice încât şi supermarketurile obişnuite au acum o largă varietate de produse fără gluten, inclusiv pâine, paste, covrigi, prăjituri sau supe. Organizaţia de tineret The Girl Scouts vinde fursecuri fără gluten. Restaurantele Hooters au introdus un meniu fără gluten. În 2014, piaţa produselor fără gluten din America a avut încasări de 8,8 miliarde de dolari.

Dacă ar fi să ne luăm după teoriile din Wheat Belly şi Grain Brain, ar trebui să suspectăm chiar şi sandvișurile. Perlmutter, de profesie neurolog, susţine că are probe „de necontestat“ care dovedesc faptul că „cerealele îţi distrug treptat creierul.“ Davis, cardiolog, merge chiar mai departe de atât, afirmând că „va demonstra că cele mai populare cereale din lume sunt şi cele mai periculoase ingrediente pentru alimentaţie.“ Cele două cărţi face responsabil grâul pentru o lungă listă de afecţiuni: sindromul intestinului iritabil, cancer la sân, oase slăbite, diabet, boli cardiace, artrită, depresie, migrene, îmbătrânire prematură, schizofrenie, epilepsie, sindromul Tourette, probleme de memorie, anxietate şi insomnie. Şi ca şi când acestea nu ar fi fost suficiente, cu toții atenționează și că produsele din făină de grâu îngraşă.

Ca jurnalist care şi-a petrecut ultimii trei ani scriind o carte despre obsesia Americii pentru vitamine, am fost tentată să cataloghez întreaga mişcare împotriva glutenului drept un moft, o ultimă încercare de a găsi un singur „vinovat“ pentru toate problemele noastre de sănătate şi pentru creșterea în greutate. Însă apoi am cunoscut persoane precum Pai, care, deşi nu aveau un diagnostic specific, se simţeau mai bine de când renunţaseră la produsele din făină de grâu şi la gluten. Ce putea conţine grâul încât să le cauzeze probleme? Puteam fi afectaţi şi noi? Am vrut să aflu răspunsul ştiinţific pentru o întrebare care mă preocupa: este acea baghetă rumenă un adevărat deliciu sau o ameninţare serioasă pentru sănătate?

La scurt timp de la începutul documentării, am descoperit ceva ciudat: pe măsură ce mărturiile personale privind beneficiile renunţării la gluten se înmulţeau, câţiva oameni de ştiinţă specializaţi în analiza grâului au încercat să se implice în această dezbatere prin intermediul presei populare (Davis şi Perlmutter au amândoi studii medicale, dar niciunul nu are pregătirea necesară pentru a trata tulburările cauzate de consumul cerealelor şi nu a publicat cercetări sau studii ample referitoare la gluten sau grâu în revistele medicale de specialitate). Alessio Fasano, directorul Centrului de Cercetare şi Tratament pentru Celiachie de la MassGeneral Hospital for Children din Boston, ale cărui studii sunt frecvent invocate de medicii Davis şi Perlmutter, susţine că mulţi specialişti nu se implică în această chestiune deoarece argumentele celor care sunt împotriva glutenului sunt „atât de exagerate încât nici nu merită să fie luate în considerare.“ Dar doctorul Fasano şi-a dat seama că această tactică nu este deloc eficientă. Dacă cei care studiază cerealele şi efectele lor asupra sănătăţii nu vorbesc, cum va putea afla publicul adevărul? Aşa că mi-am propus să găsesc experţi care să îmi spună tot ce ar trebui să ştim despre gluten.

Grains food group still life

 

Când este grâul periculos?

Să începem cu cele mai simple date. Sunt oameni care ar trebui să evite din start produsele din făină de grâu, iar aceşti oameni sunt cei diagnosticaţi cu boala celiacă sau cei care au alergie la un astfel de ingredient. Boala celiacă este autoimună, incurabilă şi se declanşează uneori pe fondul existenţei altor afecţiuni autoimune precum diabetul de tip 1 sau afecţiunile glandei tiroide. Celiachia este activată de prezenţa glutenului, un amestec de molecule şi proteine care se află în grâu (orzul şi secara conţin proteine similare şi ar trebui evitate de persoanele care suferă de boala celiacă, însă deocamdată ne vom concentra doar asupra grâului şi a glutenului). Singurul tratament pentru tulburarea celiacă este un regim alimentar lipsit de gluten pentru tot restul vieţii.

Dar să ţii o dietă complet lipsită de gluten nu este tocmai „floare la ureche“, după cum susţine Alessio Fasano. Glutenul este cel care face anumite produse făinoase atât de gustoase: ei îi conferă pâinii acea textură moale şi o ajută să crească. O dietă fără gluten presupune mai mult decât simpla evitare a gogoşilor şi a covrigeilor, deoarece glutenul este inclus în componenţa unei largi varietăţi de produse, de la sos de soia, dressing pentru salate şi suplimente alimentare la produse cosmetice. Oamenii care suferă de boala celiacă nu au alternativă: chiar dacă mănâncă o cantitate mică de gluten, propriul sistem imunitar începe să le atace organismul şi, în special, intestinul subţire, cu un rol esenţial în absorbţia nutrienţilor din alimente. Iar acest lucru poate duce la scăderea în greutate, deficit de vitamine şi minerale, iar pe termen scurt, constipaţie şi balonare (simptomele bolii nu sunt întotdeauna evidente, din acest motiv, 80% dintre cei care suferă de afecţiunea celiacă nu îşi dau seama de ea). Lăsată netratată, celiachia poate favoriza în timp apariţia osteoporozei, a cancerului intestinal, a infertilităţii şi poate provoca inclusiv decesul.

De asemenea, există persoane care au alergie la grâu, iar această alergie le afectează o altă ramură a sistemului imunitar, care, dacă este expusă la grâu, declanşează simptome ca respiraţie sacadată, urticarie, nas înfundat sau inflamaţie a buzelor. Spre deosebire de boala celiacă, alergia la grâu poate dispărea de la sine – aproape două treimi dintre copiii care sunt diagnosticaţi scapă de această alergie până ajung la vârsta de 12 ani.

Boala celiacă şi alergia la grâu sunt dovada că grâul poate fi toxic pentru anumite persoane – iar procentul celor care suferă de celiachie a crescut în mod misterios în America ultimilor 50 de ani. În orice caz, ambele afecţiuni sunt rare: celiachia afectează numai 1% din populaţie, în timp ce mai puţin de 1% din populaţia adultă suferă de alergie la grâu. Atunci ce se întâmplă cu 30% din populaţia americană care doreşte să reducă glutenul? Chiar există o problemă cauzată de grâu?

Probe clare

Ar putea fi simplu să tragem concluzia că pentru toţi ceilalţi dieta fără gluten e doar un capriciu. Dar asta nu e adevărat. Specialiştii în celiachie afirmă că sunt persoane care au probleme din cauza grâului sau a glutenului, chiar dacă nu au fost diagnosticate cu boala celiacă sau cu alergie. „Ştim că se întâmplă ceva“, spune medicul Joseph Murray, gastroenterolog la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota, şi preşedintele Societăţii Americane pentru Studiul Celiachiei. La fel ca doctorul Fasano, el a tratat afecţiunile cauzate de grâu în ultimii 15 ani: „Dar nu ne dăm seama ce ar putea fi.“ Niciunul dintre specialiştii cu care am vorbit nu mi-a putut da un număr exact al celor care au probleme din cauza glutenului, dar toţi au fost de părere că vorbim de un procent mai mic de 30% dintre americani.

Pentru toţi aceşti indivizi, consumul glutenului poate duce la apariţia unor simptome specifice celiachiei, precum gaze ori balonare. Dar consumul produselor cu gluten mai poate cauza şi migrene, dureri de articulaţii sau o senzaţie de amorţeală a degetelor de la mâini şi de la picioare. Nu există analize pentru a depista această tulburare: diagnosticul ei este bazat pe explicaţia că nu e celiachie. Poate fi identificată uşor pentru că se observă o îmbunătăţire a stării de sănătate atunci când renunţi la gluten şi la produse din făină de grâu şi o revenire a simptomelor problematice atunci când începi să le consumi iar.

Acest sindrom a primit numele de sensibilitate non-celiacă la gluten (non-celiac gluten sensitivity, sau, mai simplu spus, NCGS) şi a fost acceptat de întreaga comunitate ştiinţifică. Totuşi, nu este clar dacă afecţiunea este cauzată de gluten în mod special, mai ales că numeroase teorii privind glutenul sunt în continuare intens dezbătute. De exemplu, în rândul celor din tabăra antigluten există o concepţie potrivit căreia problemele de sănătate cauzate de consumul de produse din făină de grâu se datorează schimbărilor privind metodele de cultivare a grâului din ultima jumătate de secol. În cartea lui, doctorul Davis susţine că grâul a fost „cultivat, supus unor modificări şi replantat la loc pentru a se obţine o specie complet unică, total diferită de ceea ce obişnuiam noi să numim grâu.“ Însă eu nu am putut găsi un specialist care să creadă că glutenul sau alte proteine s-au transformat semnificativ în ultimul secol. În schimb, conform medicului Brett Carver, profesor de genetică la Oklahoma State University, cele mai mari schimbări privind grâul s-au petrecut foarte lent, fiind rezultatul miilor de ani de evoluţie.

Susţinătorii taberei antigluten îţi vor mai spune că grâul actual are un conţinut mai mare de gluten decât grâul pe care îl consumau bunicii noştri şi că acest gluten nu mai este tolerat de organismul nostru. Dar, după cum mi-a explicat Carver, „nu există dovezi care să susţină afirmaţia că glutenul din produsele zilelor noastre este mai puţin tolerat decât glutenul din trecut.“ Donald Kasarda, un fost chimist al Serviciului pentru Cercetarea Agricolă, care a studiat proteinele grâului mai bine de 40 de ani, a concluzionat într-o lucrare recentă că glutenul din compoziţia grâului nu a crescut semnificativ în ultimul secol, ba chiar ar fi scăzut.

Selection of Donuts --- Image by © Envision/Corbis

 

Din aceste motive, câţiva experţi în boala celiacă şi în grâu se întreabă dacă nu cumva sensibilitatea non-celiacă la gluten este un concept impropriu şi dacă nu cumva problemele sunt cauzate de un aliment diferit, care nu are nicio legătură cu glutenul. Teoretic, este posibil ca simptomele să fie provocate de o altă proteină din grâu, deşi până acum nu a fost descoperită nicio proteină suspectă. Totodată, problemele ar putea fi cauzate şi de chimicalele care se găsesc în produsele cu gluten, însă nici acestea nu au fost identificate până în prezent. Mai mult, simptomele pot fi rezultatul unor afecţiuni ale intestinului, cum ar fi sindromul intestinului iritabil, sau al unor schimbări în mediul climatic ce ne slăbesc sistemul imunitar. Nimeni nu ştie. „Cu studiul NCGS suntem în aceeaşi fază în care eram cu studiul celiachiei acum 40 de ani“, spune Fasano.

Acestea fiind spuse, majoritatea experţilor cu care am vorbit spun că e posibil ca diferenţa să fie făcută de cantitatea de produse pe bază de grâu şi gluten pe care le consumă americanii. Deşi media pe cap de locuitor în ceea ce priveşte consumul de făină în America a scăzut în ultimii 130 de ani, produsele de patiserie, pâinea şi prăjiturile continuă să aibă un număr foarte mare de calorii – iar numărul de calorii consumate de americani este în creştere. Mai mult, a început să fie folosit din ce în ce mai des glutenul vital (formă purificată de gluten), deşi nimeni nu ţine o evidenţă a alimentelor pe care le mâncăm. Pentru cei care sunt predispuşi la afecţiuni din cauza glutenului ori a compuşilor din grâu, consumul ridicat al produselor făinoase ar putea declanşa anumite simptome.

Sunt consumate masiv alimente procesate, majoritatea având făină de grâu la bază, aşa că nu este de mirare faptul că tot mai mulţi oameni slăbesc şi se simt mai bine după ce renunţă la gluten. Daniel Leffler, directorul de cercetare de la Beth Israel Deaconess Medical Center din Boston, susţine că „e normal să credem că ne simţim mai bine pentru că am eliminat ceva din alimentaţia noastră, dar există posibilitatea să ne simţim mai bine şi pentru că am adăugat ceva diferit în dieta noastră.“ Cu alte cuvinte, câteva dintre beneficiile renunţării la gluten se pot datora, de fapt, unor schimbări în regimul şi în stilul nostru de viaţă. Dacă înlocuieşti alimentele procesate cu unele cu un conţinut caloric redus, cum sunt legumele sau peştele, sunt şanse mari să observi o îmbunătăţire a stării tale de sănătate (cărţile Wheat Belly şi Grain Brain recomandă exact aceste tipuri de alimente). Totuşi, dacă înlocuieşti produsele care conţin gluten cu preparate procesate, dar fără gluten, cum ar fi prăjiturile sau fursecurile, trebuie să ştii că nu vei rezolva absolut nimic: „mai degrabă te vei îngrăşa în loc să slăbeşti“, spune Fasano.

Faptul că sensibilitatea non-celiacă la gluten este asociată cu atât de multe simptome sporeşte posibilitatea ca problemele să fie provocate, de fapt, de alţi factori în afară de gluten. Una dintre cele mai controversate teorii legate de factorii care provoacă NCGS aparţine unui grup de cercetători de la Monash University din Melbourne, Australia. În 2011, această echipă a publicat un studiu-pilot care pornea de la ipoteza că sensibilitatea non-celiacă există şi este cauzată de gluten. Însă, în momentul în care cercetătorii au aprofundat studiul pentru a confirma ipotezele, rezultatele au fost surprinzătoare. Cercetarea a inclus 37 de voluntari care nu sufereau de celiachie, dar care au experimentat simptome neplăcute după ce au consumat produse cu gluten sau obţinute din făină. În primul rând, cercetătorii le-au cerut subiecţilor să urmeze o dietă fără gluten şi fără alimente bogate în carbohidraţi care se digeră greu (n.red.: grupa de carbohidraţi FODMAP, un acronim pentru oligozaharide, dizaharide, monozaharide şi polioli), cauzând probleme gastrointestinale. Dacă te-ai simţit vreodată balonată după ce ai mâncat o masă bogată în ceapă şi fasole, înseamnă că eşti familiară cu efectele carbohidraţilor FODMAP (n.red.: printre alimentele care conţin carbohidraţi FODMAP se mai numără merele, anghinarele, caju, mango, secara şi, evident, grâul). Apoi, voluntarilor li s-a cerut să încerce una dintre cele trei diete timp de o săptămână: dieta bogată în gluten, dieta cu o cantitate redusă de gluten şi dieta fără gluten, toate cele trei bazându-se pe produse cu conţinut scăzut de carbohidraţi FODMAP. Rezultatele au fost uluitoare: nici dieta bogată în gluten şi nici cea cu o cantitate redusă de gluten nu au produs simptome diferite faţă de dieta fără gluten. În schimb, s-a observat faptul că cel mai mare impact l-au avut carbohidraţii FODMAP: când cercetătorii au redus conţinutul de carbohidraţi înaintea începerii studiului, „pentru toţi participanţii s-au remediat simptomele gastrointestinale.“

Suntem la fel de vinovaţi ca ceilalţi pentru faptul că ne-am grăbit să condamnăm glutenul“, este de părere autorul studiului, Peter Gibson, profesor de gastroenterologie la Monash University şi medic în cadrul Spitalului Alfred din Melbourne. Dar doctorul Gibson atrage atenţia că vina nu trebuie transferată în totalitate asupra carbohidraţilor. Şi nici nu crede că glutenul e complet inofensiv. „Glutenul şi carbohidraţii FODMAP sunt periculoşi în măsura în care îţi cauzează anumite probleme. Nu ne dorim ca dieta fără carbohidraţi să fie noua dietă fără gluten“, susţine Peter Gibson (chiar şi doctoral Perlmutter a recunoscut într-un interviu că acei carbohidraţi de tip FODMAP pot fi responsabili pentru o parte dintre afecţiunile pe care el le-a atribuit glutenului, susţinând că este deschis către noi perspective în ştiinţă).

Italian breads

Dieta de zi cu zi

Dacă toate aceste lucruri vă induc în eroare, trebuie să ştiţi că şi specialiştii sunt confuzi. Acesta e motivul pentru care mulţi se feresc să se implice în dezbatere. Din păcate, publicul nu este atât de răbdător pe cât şi-ar dori oamenii de ştiinţă – ne dorim răspunsuri şi ni le dorim acum – iar tăcerea lor i-a ajutat pe câţiva dintre cei anterior menţionaţi să îşi promoveze speculaţiile în spaţiul public. Totuşi, câţiva membri ai comunităţii ştiinţifice dedicate studiului celiachiei şi-au dat seama că e mai bine să comunice direct publicului rezultatele studiilor pe care le realizează. Doctorul Fasano a publicat o carte pentru cei mai puţin familiarizaţi cu ştiinţa, intitulată Gluten Freedom. „Când au apărut celelalte cărţi, care se bazau pe cercetările noastre, am spus că trebuie să facem o distincţie între realitate şi fantezie“, spune Fasano. Doctorul Murray şi colegii săi de la clinica Mayo au lansat de curând cartea Going Gluten Free. Ambele cărţi oferă o perspectivă ştiinţifică, dar uşor de înţeles de către oricine, despre motivele pentru care anumite persoane ar trebui să evite glutenul.

Nu am înţeles în profunzime ce anume din grâu provoacă atât de multe probleme unor persoane precum Sheela Pai, dar am ajuns la câteva concluzii. În primul rând, „există un grup de persoane care, deşi nu suferă de boala celiacă, nu se simt bine după ce consumă gluten şi care îşi revin după ce renunţă la el“, spune doctorul Leffler de la Beth Israel. Cu alte cuvinte, dacă îţi e rău în mod constant după ce consumi produse din făină de grâu, ar trebui să mergi la un doctor specializat în astfel de afecţiuni şi să vezi dacă ai celiachie. În al doilea rând, „este complicat să spunem cu exactitate cine ar trebui să ţină o dietă fără gluten“, susţine doctoral Leffler, iar toţi ceilalţi experţi cu care am vorbit cred că ideea că glutenul şi grâul sunt irevocabil toxice şi că ar trebui evitate este doar o exagerare nefondată. Şi, după cum observă doctorul Fasano, „majoritatea oamenilor care adoptă o dietă fără gluten în zilele noastre nu sunt condiţionaţi din punct de vedere medical să o facă.“ În al treilea rând, încă nu a fost dovedit ştiinţific faptul că glutenul şi făina de grâu cauzează acele afecţiuni de care vorbeau activiştii Davis şi Perlmutter. Potrivit ultimelor cercetări în domeniu, dacă nu suferi de boala celiacă, consumul de gluten sau făină de grâu nu îţi poate provoca mari probleme pe termen lung. În plus, sunt anumite lucruri care trebuie luate în considerare în cazul unei diete fără gluten. Nu doar că produsele fără gluten sunt mai scumpe, dar, de multe ori, acestea compensează lipsa glutenului printr-un conţinut mai mare de sare sau zahăr. Mai mult, produsele fără gluten nu au foarte multe fibre şi vitamine, deoarece făina fără gluten este mai săracă în nutrienţi. În ceea ce priveşte scăderea în greutate, într-adevăr, dacă înlocuieşti deserturile care au la bază făină cu legumele, s-ar putea să slăbeşti câteva kilograme. Dar nu te aştepta la rezultate extraordinare pentru siluetă dacă alegi să consumi paste sau tort de ciocolată fără gluten. În ultimul rând, nu trebuie să uităm că oamenii de ştiinţă încă nu au ajuns la rezultate concrete în ceea ce priveşte glutenul, motiv pentru care ar trebui să avem răbdare înainte să facem o schimbare în alimentaţie bazându-ne pe speculaţii. (Mai ţineţi minte că experţii în nutriţie afirmau că margarina este mai bună decât untul? Uneori, primele teorii pot fi complet greşite.) Între timp, dacă citiţi vreun articol sau vreo carte în care se spune că glutenul pune sănătatea în pericol, amintiţi-vă sfatul doctorului Leffler: „O dietă fără gluten nu este magică şi nu va rezolva toate problemele. Este un domeniu pe care încă îl studiem, dar nu există motive de îngrijorare.“

Cum poți trece la o dietă fără gluten?

Dacă simţi că ai o sensibilitate la produsele din făină de grâu, ai putea fi tentată să recurgi la o dietă fără gluten fără să ai recomandarea medicului. Dar asta s-ar putea dovedi a fi o idee proastă, pentru că e posibil să ai o problemă de sănătate pe care o atribui în mod eronat glutenului şi, astfel, vei ajunge să adopţi un regim mult mai restrictiv decât e necesar. Înainte de a acţiona în vreun fel sau altul, cel mai bine este să…

Mergi la medic, de preferat la un gastroenterolog pentru a afla dacă suferi de boala celiacă (vei face un test de sânge, iar dacă e pozitiv, ţi se va face şi o biopsie a intestinului subţire). Programează-ţi consultaţia înainte să îţi schimbi dieta, pentru că, dacă în organismul tău nu există gluten, testul va ieşi negativ şi nu vei putea afla care e, de fapt, problema.

Ia în calcul şi alte posibilităţi. Dacă nu eşti diagnosticată cu boala celiacă, discută cu medicul tău despre alte posibile motive ale problemelor tale: afecţiunea Crohn, colită sau intoleranţă la fructoză.

Încă te simţi rău din cauza glutenului? Mergi la un nutriţionist care să te ajute să îţi faci un plan de alimentaţie potrivit pentru tine. Scopul este să scapi de simptomele neplăcute având cât mai puţine restricţii alimentare. Făina şi glutenul sunt surse bogate în fibre, fier şi acid folic – importante în special pentru femeile însărcinate. Dacă renunţi la ele, va trebui să găseşti alimente care să compenseze lipsa lor. Încearcă să consumi mai multe legume, peşte şi cât mai puţină carne procesată.

Patru mituri legate de gluten

MITUL: Produsele fără gluten sunt mai sănătoase.

ADEVĂRUL: Produsele procesate care nu au gluten conţin chiar mai mult zahăr, mai multe grăsimi şi sare pentru a compensa lipsa glutenului, care dă gust alimentelor. În comparaţie cu pâinea obişnuită, cea fără gluten nu are de obicei fier sau alte minerale esenţiale.

MITUL: Sensibilitatea la gluten este cauzată de modificările genetice ale grâului.

ADEVĂRUL: În Statele Unite ale Americii nu există sortimente de grâu modificat genetic disponibile în comerţ.

MITUL: Pâinea din făină integrală conţine mai puţin gluten decât pâinea din făină albă.

ADEVĂRUL: Prin blocarea bulelor de aer în aluat, glutenul ajută pâinea să crească. Având în vedere că făina integrală este mai consistentă decât cea albă, pâinea din făină integrală ar putea avea, de fapt, chiar mai mult gluten.

MITUL: Orzul şi secara conţin gluten.

ADEVĂRUL: Orzul şi secara conţin proteine similare cu cele care se găsesc în gluten – motiv pentru care trebuie evitate de cei care suferă de celiachie – dar nu conţin acelaşi tip de proteină care se găseşte în grâu.

De Catherine Price, traducere şi adaptare de Bianca Sterie, foto Photoland/Corbis, Guliver/Getty Images

Alte articole
VREI SĂ FII LA CURENT CU TOATE NOUTĂŢILe GLAM?

Act cool. Be GLAMOUR! Da LIKE paginii GLAMOUR pe Facebook.

AM MAI SCRIS
DESPRE
Adaugă un comentariu